Într-o lume de țoape îmbogățite, venirea lui Bill Gates în România a fost o splendidă lecție de moralitate și modestie. Cel mai procopsit om de pe planetă, mai bogat decât o țară (România lui Ceaușescu s-a chinuit un sfert de veac să plătească o datorie externă de cinci ori mai mică decât averea miliardarului american) este natural, omenos, firesc, decent. Se scoală la 7 dimineața, e punctual, vorbește fără emfază, se îmbracă asemeni unui om de rând.
Sigur, afacerea deschisă de Microsoft în țara noastră este, va deveni, colosală. Dincolo de asta însă, marea investiție făcută de american la noi este lecția lui de comportament. Sper să priceapă câte ceva din ea ghiolbanii noștri care stau cu fundul pe geamantane de parale, câștigate cel mai adesea fără sudoare.
Veneam, cu ceva timp în urmă, de la Ploiești la București. Aglomerație pe șosea, mașini bară la bară. Mi-a atras atenția un automobil nemțesc metalizat și decapotabil ultimul răcnet. Afară era frig. Cum dracu’ de nu-ngheață ăsta, mi-am zis. La volan era un bărbat grizonat, cu alifia unei mândrii nemărginite tencuindu-i fața. Aveam să aflu mai apoi de la un expert în automobile că mașina crea un fel de tavan de aer cald, iar individul nu era în pericolul răcelii. Petrecându-mă, ghinion, de zece ori cu această mașină până în Capitală, am avut timp să observ și alte detalii. În fața și în spatele bolidului decapotabil rulau două jeep-uri identice. În fiecare, la volan, câte un șofer tuns scurt, cu ochelari negri. Mișcări ca de roboți. Cele două jeep-uri protejau mașina din mijloc de parcă ar fi atacat-o ciorile. Toate trei mașinile erau înmatriculate în Harghita și aveau aceleași litere pe tăblițe. Același proprietar deci. Dacă încercai să te strecori între cele trei mașini șoferul jeep-ului din spate făcea o manevră agresivă și riscai să te bage în șanț. Am vrut să mă interesez cine e lighioana îmbogățită de la volan, dar ajuns la București m-am luat cu treburile și am uitat.
Ați vrea să fiți ca Bill Gates, întreabă un reporter, imediat după conferința de presă, un cunoscut afacerist din Bacău. „Aș vrea să am banii lui”, răspunde sec băcăuanul. Nu vrea să fie ca el, nu-l interesează să aibă idei, n-are chef să se comporte modest, vrea doar banii lui Bill Gates.
Între cele două războaie, îmi povestea socru-meu, care e oltean, unul din satul lui de la Dunăre ajunsese mare sculă la București. Chiar ministru. Venea o dată pe an în sat să o viziteze pe maică-sa. Dar nu acasă. O chema la primărie. Venea întotdeauna cu două mașini. În prima, pe bancheta din spate, el, în a doua călătorea tot pe bacheta din spate pălăria lui, să vadă satul cât de mare a ajuns.
Știi ce, îmi zice unul conspirativ, americanul ăsta e evreu. Și ce-i cu asta, întreb eu nedumerit. M-am enervat. Știi ce?! Bill Gates poate să fie vietnamez, uzbec, canadian, evreu, român chiar. Un lucru e cert. E om. Nu-și televizează în direct botezul și nunta, nu dă bani săracilor doar la televizor (acțiunile lui caritabile sunt uriașe). E om de-adevăratelea. Bogăția lui uriașă nu i-a alterat câtuși de puțin calitatea umană.
Pentru mine venirea lui Bill Gates în România a fost ca o sărbătoare de Paște. Mulțumesc, americanule!
