Și au fost și finalele de la Cincinnati, ultimul mare turneu dinainte de US Open… Nu cred că voi uita vreodată ce-am văzut la finala masculină. Știu, Federer a experimentat acel atac la fileu pe serviciul adversarului (!) pe parcursul întregului turneu, dar acum îl avea în față pe liderul mondial, inexpugnabilul Novak Djokovic. La 34 de ani (și-a făcut un cadou, câștigând primul turneu jucat la această vârstă!), când mulți îl vedeau jucând doar de plăcere, Federer îi bate consecutiv la un Master pe Murray și Djokovic, adică primii doi în lume la acea oră, fără set pierdut, fără să-și cedeze serviciul, ba chiar fără să le ofere șansa unor mingi de break! Iar ca să nu fie monoton, a mai venit și cu o inovație! Știu că abuzul de semne de exclamație e contraindicat, dar punctul mi se pare banal în contextul ăsta. Așadar, ce a făcut Federer, din timp în timp, pe serviciul doi al adversarilor? Păi, geometrie… Să trasăm o linie imaginară de la jucătorul aflat la serviciu, până la „T”-ul advers, aceasta fiind traiectoria scurtă la serviciu. Cealaltă linie imaginară unește tot jucătorul aflat la serviciu cu colțul opus al careului de primire, aceasta fiind traiectoria lungă. Un fel de colțul scurt și colțul lung de la fotbal. Dacă tot am făcut analogia cu fotbalul, ce face portarul când scapă atacantul spre poartă? Iese ca să – expresie consacrată – îi închidă unghiul. Ei bine, exact asta a făcut și Federer: a avansat până în imediata apropiere a careului de primire, întâmpinând serviciul de parcă acel careu era o masă de ping-pong. Avantajul e că, ajutându-se de rachetă, are anvergura de a ajunge în oricare dintre colțuri. Dezavantajul este că trebuie să lovească din drop, aproape ca la ping-pong, numai că, dacă există vreun jucător de tenis de câmp cu îndemânarea necesară pentru a face așa ceva, atunci numai Federer poate fi alesul. Iar mingea se întorcea atât de rapid peste fileu, încât adversarul abia ateriza după serviciu! Fantastică găselniță a unui sportiv atins de geniu!
Să mă ierte Simona, toată admirația pentru lupta ei cu Serena, dar n-am făcut decât să mă conformez: am alocat spațiul rubricii singurului jucător de tenis pe care ea îl urmărește!
