Lecția congresului PNL

Atenția deosebită acordată recentului congres al liberalilor este perfect explicabilă, în această perioadă de criză acută, care întrunește condițiile pentru erodarea rapidă a celor aflați la putere, prin faptul că PNL este singurul partid în opoziție. Chiar și în perspectiva prezidențialelor, deși liberalii pleacă de pe poziția a treia, candidatul acestora nu poate fi considerat un outsider. Efectelor sociale și economice generate de criză, fac posibile evoluții surprinzătoare, în condițiile în care președintele Băsescu este perceput ca stând la butoanele de comandă ale guvernării, iar candidatul din partea PSD va fi, de asemenea, asimilat guvernării. Schimbarea la vârful partidului, adusă de Congresul PNL, era previzibilă și necesară, confirmând o evoluție democratică firească. Dacă în 1996, în 2000 și în 2004 s-a testat capacitatea populației de a răsturna de la putere un partid sau un grup politic care dezamăgise. Acum în 2008 la PNL, ca și în 2004 la PSD, s-a testat capacitatea unui partid de a-și schimba liderul, după exercitarea unui mandat de Prim Ministru de patru ani, în condițiile în care acesta a eșuat atât în bătăliile electorale, cât și în echilibrarea relațiilor de putere din propriul partid. Guvernarea erodează. Dacă erodarea determină pierderea alegerilor și intrarea partidului în opoziție, atunci schimbarea liderului este benefică. Nevoia de supraviețuire politică obligă partidele să ia decizii în spiritul sănătății democratice.
Congresul PNL a fost un bun exemplu de democrație, civilizație și chiar eleganță. Predarea ștafetei s-a produs firesc. Tăriceanu a plecat cu fruntea sus, in timp ce Antonescu vine ca o mare speranță. S-au creat premisele deschiderii partidului către România tăcută, către cei dezamăgiți de politic, cei care nu mai vin la vot. În plus, schimbarea de gardă din PNL redeschide posibilitatea jocului politic la toate capetele. Din păcate, desfășurare fericită a congresului nu a cuprins și fixarea obiectivelor pe termen mediu și lung și a strategiile aferente, sub forma unor documente politice concrete. În fine, congresul a conturat candidatura și strategia pentru prezidențiale. Crin Antonescu – așa cum s-a autoprezentat: „un om normal, un cetățean fără pile, nici bogat, nici sărac, care nu face parte din nomenclatură și care a reușit, totuși, să ajungă la vârful unui partid important”- vine cu un discurs nou, în măsură să atragă nu numai pe liberali ci și pe cei dezgustați de politică. Mai mult, așa cum deja s-a constatat public, Crin se poate baza pe sprijinul unor personalități din afara partidului.
Să sintetizez. În opinia mea, lecția congresului, însușită de majoritatea liberalilor, sună cam așa: interesul partidului cere ca liderii erodați, liderii care nu au performat în alegeri, să fie așezați pe poziții secundare. În egală măsură, însă, meritele lor trebuie respectate. Mai mult, un partid în opoziție trebuie să se deschidă către zonele de competență din societate, în contextul unor criterii transparente de promovare.
După rezultatele catastrofale de la locale, care au impus demisia doamnei Zarojanu și a echipei sale, organizația din municipiul Suceava se află tocmai acum, după congres, la ceasul alegerii unei noi conduceri. Dacă gruparea steiciuco-zarojancelor – numită de răutăcioși, pe la colțuri, „unchiul Sam și surorile Kessler de Dorohoi” – va reveni la șefia organizației, atunci PNL Suceava va rămâne cu etichetele de „club inaccesibil” sau „aripă politică a unor afaceriști”, iar scorurile electorale vor staționa în preajma acelui 8%, de pomină, înregistrat la locale. Vom vedea, după votul de sâmbătă, dacă liberalii suceveni au înțeles sau nu câte ceva din lecția de la congres.