Lecția cerșetorului

Un teolog renumit s-a rugat vreme de opt ani cu osârdie și fără încetare lui Dumnezeu să-i descopere un om care să-i poată arăta calea dreaptă și adevărată către dobândirea Împărăției cerurilor. Într-o zi, când teologul acesta era cuprins de cea mai puternică dorință de a găsi un astfel de om și nu se mai putea gândi la nimic altceva decât numai la a avea un învățător al tainicului adevăr, și-a sporit rugămințile sale fierbinți către Dumnezeu și dintr-odată a auzit un glas ceresc, care i-a spus: „Du-te la ușile bisericii și vei găsi omul pe care îl cauți!“ Ascultând de glasul acesta, teologul a mers repede și a aflat un cerșetor în zdrențe, ale cărui picioare erau pline de bube și de puroiul care curgea din ele. S-a apropiat de el și l-a salutat, zicând: Bună dimineața îți doresc, bătrâne! La aceasta, cerșetorul a răspuns: Niciodată nu am avut o dimineață rea.
Înțeleptul teolog, corectându-și parcă primul salut, a spus: „Să-ți dea Dumnezeu tot binele!“ Cuvintele săracului l-au uimit însă și de data asta pe omul nostru: „Niciodată nu m-a lovit vreun rău“. Teologul a gândit în sinea sa că cerșetorul nu a auzit bine sau că, poate, era surd. Și exprimându-și încă o dată bunele sale urări către bătrân, i-a zis acestuia puțin răstit: „Ce-i cu tine, bătrâne? Nu am făcut altceva decât să-ți doresc toată fericirea“. Dar săracul i-a răspuns și de data aceasta cam la fel: „Niciodată nu am fost nefericit“. Conlocutorul, nemulțumit cu răspunsurile seci ale zdrențărosului, a continuat pe linia lui: „Voiesc ca toate dorințele să ți se împlinească și tot ceea ce voiești să-ți trimită Dumnezeu“.
„Eu, a răspuns nevoiașul, nimic din ceea ce-mi dorești nu caut; totul este în acord cu dorința mea, dacă nu-mi fac alte planuri pentru viață și trăiesc după voia lui Dumnezeu“. Făcându-se că pleacă și că-și ia rămas bun de la cerșetor, teologul i-a spus celui din fața sa: „Dumnezeu să te păzească omule bun, pentru că nu ești atras de viața îndestulată, dar te rog, spune-mi: Cum de ești tu singur fericit printre cei care suferă pe pământ? Cum de ești tu singur izbăvit de toate relele împrejurări și de necazuri? Nu te înțeleg.“
La toate acestea, cerșetorul a răspuns: „Tot ceea ce ți-am spus, domnul meu, este adevărat. Când mi-ai urat o dimineață bună, eu ți-am răspuns că niciodată nu am avut o dimineață rea, pentru că totdeauna am fost mulțumit de soarta ce mi-a dat-o Dumnezeu, a nu căuta fericirea și izbânzile lumești este pentru mine cea mai mare fericire. Norocul, bunăstarea sau relele întâmplări nu vatămă pe nimeni, afară de cei care ori și le doresc puternic și aleargă după ele, ori fug de ele și se tem de răul pricinuit de acestea. Eu nu caut bunăstarea și nu țin la ea. Niciodată nu am fost nefericit, căci tot ce se întâmplă în viața mea nu e străin de mulțumirea adusă lui Dumnezeu“. „Dar dacă Dumnezeu ar voi să te arunce în iad, tot astfel de gânduri ai avea?“
„Să mă arunce El pe mine în adâncurile cele mai de jos ale pământului? Am două brațe puternice, cu care mă voi agăța de Dumnezeu, un braț este smerenia adâncă, iar celălalt este iubirea nefățarnică față de Dumnezeu. Cu aceste brațe mă voi prinde tare de Dumnezeu și Îl voi trage și eu pe El odată cu mine. Și crede-mă, mai plăcut ar fi să fiu cu Dumnezeu în afara cerului decât fără Dumnezeu în cer“.
(Preluare din vol. „Iliotropion sau Acordul dintre voia omului și voia lui Dumnezeu“, Sf. Ioan Maximovici, Egumenița)