Leadership

Mi-a rămas întipărită în minte cartea despre eficiență a lui Stephen Covey. Primul principiu al eficienței este înțelegerea spațiului dintre stimul și răspuns, spațiu care este cel mai de preț dar al oamenilor. Acolo este libertatea unui om, în alegerea răspunsului la stimulii din jurul lui. Eric Berne. ”Orice comunicare este doar o invitație la un răspuns, nu obligația unui răspuns”. Ghandi. ”Nimeni nu-ți poate lua demnitatea fără permisiunea ta”. Covey nu explică însă cum se poate face practic asta. Săptămâna aceasta am aflat răspunsul de la Charles Manz, profesorul nostru de leadership. Conceptul se numește self-leadership și conține o serie întreagă de tehnici experimentate și studiate științific.
Tot într-o carte de-a lui Covey. Există cinci cancere emoționale: critica, protestul, comparația, concurența internă într-o organizație și obsesia de a-i întrece pe alții. Acestea sunt cancere, fiindcă nu rezolvă în nici un fel problemele, ci sufocă și îmbolnăvesc relațiile dintre oameni, ducând în ultimă instanță la distrugere, nu construcție. Mi s-a părut relevant pentru ce se întâmplă acum în România și pentru ce va urma, probabil, și de acum încolo.
Acum câteva zile am urmărit o prezentare pe site-ul TED.com, probabil una dintre cele mai cunoscute și reușite resurse de inspirație și informație pe internet. Printre subtitrările disponibile am găsit și româna. Probabil doi oameni au făcut asta voluntar. Un lucru mic, dar lucrurile mici contează.
Lucrurile se schimbă. Acum doi ani eram student în Iași și nici nu-mi trecea prin minte că pot ajunge să învăț în afara țării. Acum un an eram pe punctul de a pleca voluntar în Olanda. Nu-mi trecea prin minte că mi se va oferi un loc de muncă la unul dintre cele mai bune hoteluri din Iași. Când m-am angajat, nu m-am așteptat ca mediul de acolo să fie unul, totuși, nefericit. Un coleg și-a girat apartamentul părinților ca să-și ia o mașină scumpă. Nu știa că va veni criza. Acum, la ora asta târzie din noapte, am impresia că singura constantă a vieții e schimbarea, iar singurul mod de a fi cu adevărat liber e să fii atât de bun la ce faci și atât de flexibil încât tot timpul vei fi cu un pas înaintea schimbărilor. Dar cine vrea să fie liber?
Ovidiu COCIERU,
bursier Fulbright