Leadership-ul politic (II)



Am invocat anterior importanța leadership-ului politic pentru succesul/insuccesul unui partid, respectiv pentru maniera în care este percepută acea forță politică de către electorat. Ideea de transfer benevol, deliberat, după o anumită perioadă de timp de la o persoană la alta a leadership-ului de la „vârful” partidului poate să pară idealistă, chiar absurdă. Și totuși ea are un fundament verificat, confirmat în funcționarea sistemelor democratice din Europa Occidentală! Am invocat exemplul de transfer de leadership la „vârful” Partidului Laburist între Tony Blair și Gordon Brown. Poate fi invocată și situația oarecum mai specială a lui Helmuth Kohl, arhitectul unificării celor două Germanii (Cancelar 1982-1998); în 1994 a evitat să transfere leadership-ul către altcineva la nivel de CDU, ceea ce va duce la o înfrângere severă din partea lui Gerhard Schroder în 1998; situația s-a normalizat abia în 2000 prin preluarea leadership-ului de către Angela Merkel (după o perioadă intermediară sub conducerea lui W. Schauble).
Un alt exemplu interesant, cred eu, cu privire la importanța leadership-ului pe scena politică românească este dat de „istoricul” Partidului Democrat. Acest partid s-a desprins din fostul FSN, dacă îmi amintesc bine prin 1992, deci rămâne asociat cu stânga scenei politice. Partidul Democrat a fost condus pe parcurs de aproape un deceniu de fostul premier Petre Roman, acesta beneficiind de cea mai largă încredere a electoratului în 1996, când a obținut aproape un sfert din voturile exprimate pentru Președinția României. După competiția electorală din 2000, după ce dl. Traian Băsescu a obținut primul mandat la Primăria Capitalei, iar dl. Petre Roman a obținut o zecime din votul politic al partidului, am asistat la un transfer „forțat” al leadership-ului politic, iar dl. Traian Băsescu și-a început cursa subtilă pentru cea mai importantă funcție în stat. Așadar dl. Roman a „gestionat” leadership-ul la nivel de PD timp de circa 8 ani, iar din 2000 până în prezent s-a scurs deja cam aceeași perioadă de timp! Întrebarea care se autoinvocă: „Cât timp i-a mai rămas d-lui Traian Băsescu pentru a exercita leadership-ul la nivelul aceleiași structuri politice?” Este adevărat că „istoria se repetă”, însă ea se repetă nuanțat, arareori urmând același patern structural. În cazul forței politice invocate am asista la un transfer de doctrină, de la stânga spre centru, iar apoi de la centru spre dreapta scenei politice; am asistat, în egală măsură, la alianțe și fuziuni. După retragerea de la guvernare, dl. Traian Băsescu și PD au dat dovadă de o anume perseverență în a ataca PNL, în încercarea de „fragmentare” a acestui partid; a rezultat o mică „secvență” denumită PLD, ulterior absorbită de către PD. Din Partidul Democrat de ieri avem astăzi structura PD-L în jurul singurului lider autentic, adică dl. Traian Băsescu, de care dispune această forță politică. Inclusiv în acest caz, adică PD-L, se confirmă ideea că la un moment dat este imperativ necesar transferul de leadership, întrucât în caz contrar costul electoral pe care trebuie să îl plătească partidul ar putea fi catastrofal. Dacă informațiile vehiculate „în surdină” se vor conforma, în sensul că dl. Traian Băsescu scade accentuat în toate sondajele de opinie, atunci este de prezumat că la finele lui 2009 sau prima parte a lui 2010 PD-L va trebui să găsească forța necesară pentru a impune un alt lider la nivel central. Este adevărat că există încă suficiente „voci” care oferă șanse d-lui Traian Băsescu pentru obținerea celui de-al doilea mandat la Președinția României. Care va fi însă poziția electoratului la cele două momente electorale din 2008? Care mai este capitalul de încredere de care se bucură dl. Băsescu în percepția electoratului? A fost sau nu exploatată electoral de către dl. Băsescu organizarea Summit-ului NATO de la București? Nu putem formula răspunsuri precise la întrebări de tipul celor invocate! Rămâne ca însăși electoratul, opinia publică din România, să evalueze cât mai corect pozițiile și realizările principalelor forțe politice din România.