Ministrul Muncii, Sebastian Lăzăroiu, a declarat, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că premierul Boc l-a sunat pentru a-i transmite propunerea de a ocupa această funcție, că a avut o jumătate de oră la dispoziție pentru a lua o decizie și că „nevoia de implicare” e motivul pentru care a acceptat.
Lăzăroiu a spus că, atunci când a plecat de la Cotroceni, din funcția de consilier prezidențial, primul său gând a fost să se dedice analizei politice, însă, pe de altă parte, „de când cu Alba ca Zăpada”, cunoștințe sau chiar oameni întâlniți pe stradă îl îndemnau să facă ceva. „Adică toată lumea a observat că Lăzăroiu vorbește, face analize, dar nu trece la acțiune. M-au pus pe gânduri și m-am gândit de multe ori dacă sunt potrivit, dacă aș putea să mă implic pe palierul politic”, a susținut el.
Sebastian Lăzăroiu a afirmat că are o relație foarte bună cu premierul și că în continuare crede că puțini oameni au făcut, asemenea acestuia, un sacrificiu al imaginii „pentru bine țării”. Referitor la declarațiile sale anterioare potrivit cărora rațiunea ar trebui să-l determine pe Emil Boc să lase locul unui tehnocrat la Guvern, Lăzăroiu a spus că nu ar vrea să mai comenteze, pentru că nu mai este în poziția de analist politic.
El a susținut totodată că are relații bune cu cei din UDMR și că nu există o antipatie față de Uniune sau față de comunitatea maghiară. „De fapt, puțină lume știe că eu am 50% sânge de ungur”, a menționat Lăzăroiu.
„Eu sunt, dintr-un anumit punct de vedere, un ministru tehnocrat (…), pe de altă parte, trebuie să spun că sunt un ministru mai politic decât mulți miniștri politici din actualul Cabinet, din punct de vedere al convingerilor pe care le am, nici nu am ascuns-o niciodată, convingeri de centru-dreapta. Eu am avut întotdeauna o reținere de a mă înregimenta într-o structură politică. O să vedem cum decurge în continuare această relație. Nu vreau să închid și să spun nu mă voi înscrie niciodată în PDL sau în vreun partid de centru-dreapta, dar deocamdată nu m-am gândit”, a mai spus el.
Sebastian Lăzăroiu a vorbit și despre revizuirea Constituției și reorganizarea teritorială, arătând că este mai optimist în legătură cu realizarea celei din urmă. În ceea ce privește revizuirea Constituției, Lăzăroiu a apreciat totuși că pot apărea în negociere elemente surpriză și unele au apărut deja. „De pildă, ideea președintelui de a face simultan alegeri prezidențiale și parlamentare și de reducere a mandatului președintelui la patru ani. Acesta poate fi un element de negociere dintre putere și opoziție și poate să schimbe mult șansele Constituției de a trece anul viitor”, a spus el.
În ceea ce privește MMFPS, Sebastian Lăzăroiu a spus că ministrul Mihai Șeitan s-a ocupat în special de partea de salarizare și pensii, ministrul Ioan Botiș de salarizare, iar lui îi revine partea de asistență socială.
Ministrul Muncii a susținut că Guvernul nu își va asuma răspunderea pe Legea asistenței sociale, ci aceasta va trece prin procedură normală în Parlament, ulterior urmând să fie modificate 20 de legi subsecvente. În cazul pachetului de 20 de legi subsecvente ce urmează să fie modificate, Lăzăroiu a spus că acesta ar putea fi finalizat până la sfârșitul anului 2012. El a precizat că pe acest pachet, în care intră multe legi, s-ar putea să fie o asumare a răspunderii, dar, în același timp, dacă lucrurile merg repede, ar putea să fie trecute prin procedură parlamentară.
Lăzăroiu a mai spus că al doilea lucru important care ține de mandatul său la Ministerul Muncii vizează eliminarea fraudelor și erorilor din sistemul de asistență socială. Ministrul Muncii vede rezolvarea acestei probleme printr-un sistem informatizat integrat, prin care să poată fi verificate încrucișat toate persoanele care intră într-un program sau altul de asistență socială, pentru a nu mai exista „orbi care conduc mașina și primesc indemnizații de handicap vizual” sau „persoane care merg să-și ridice venitul minim garantat cu Mercedesul”.
Ministrul Muncii exclude modificarea Codului Muncii și a Codului Social, așa cum propun sindicatele. Lăzăroiu a explicat că, după modificările aduse Codului Muncii, într-o lună și jumătate a crescut numărul contractelor de muncă aproximativ cu jumătate de milion, deci sunt efecte palpabile ale acestui act normativ.
Lăzăroiu mai spune că nu a venit în Ministerul Muncii cu intenția să îi schimbe pe șefii instituțiilor subordonate, însă îi va urmări și, dacă nu respectă indicatorii și nu vede rezultate, aceștia pot pleca.
Prezentăm integral interviul acordat de ministrul Muncii, Sebastian Lăzăroiu, agenției de presă MEDIAFAX:
Rep.: Aveți trasate niște obiective clare pentru mandatul dumneavoastră pe acest minister?
S.L.: Până la sfârșitul anului este foarte important să trecem prin Parlament Legea asistenței sociale, care, de fapt, înseamnă modernizarea programelor de asistență socială din România. Sigur, este o lege cadru și, după ce va trece această lege, urmează să fie modificate încă 20 de legi subsecvente care țin exact de aceste programe de asistență socială derulate acum în România. Este, dacă vreți, obiectivul cel mai important al mandatului meu și există o succesiune logică. Ministrul Șeitan s-a ocupat în special de partea de salarizare și pensii și a făcut-o foarte bine, pe urmă el a fost succedat de ministrul Botiș, care s-a ocupat de piața muncii, și iarăși cred, datele vorbesc, a fost un succes prin reforma pe care a realizat-o prin noul Cod al Muncii, iar mie îmi revine partea care ține de asistența socială. În primul rând, urmărim să scădem gradul de dependență al beneficiarilor de asistență socială de ajutorul statului. Orice țară își construiește propria solidaritate socială. Și noi am făcut asta, dar din păcate în ultimii ani, în special 2007-2008, am construit o solidaritate socială bazată pe nemuncă, și noi asta trebuie să schimbăm. Trebuie să construim o solidaritate bazată pe muncă.
Al doilea lucru foarte important care ține de mandatul meu este să eliminăm fraudele și erorile din sistem, care sunt, slavă Domnului. Am văzut rezultatele inspecțiilor realizate chiar în anul acesta, eu nu eram ministru în vremea respectivă, care ne arată că sunt mulți oameni în acest moment care nu merită să beneficieze de diferite tipuri de ajutoare. Pe de altă parte, sunt conștient că există un număr mai mic de oameni care sunt excluși, care au dreptul să beneficieze, dar dintr-un motiv sau altul nu sunt incluși în aceste programe sociale. Noi asta trebuie să facem, să eliminăm supraincluziunea, să-i scoatem pe cei care nu merită și să îi includem pe cei care sunt excluși. Aici, un rol foarte important îl va avea informatizarea sistemului. Aici am un proiect foarte ambițios ca până la sfârșitul lui 2012 să avem un sistem informatizat integrat prin care să putem să verificăm încrucișat toate persoanele care intră într-un program sau altul de asistență socială. Asta scutește bani, timp… mai puțină funcționărime, mai puține hârtii… eu sunt conștient, ca mulți alții, că trăim în secolul XXI și că trebuie să renunțăm la hârțogăria din minister și să începem să lucrăm cât mai mult în sistemele informatice. Din fericire, avem și un împrumut cu Banca Mondială și beneficiem de asistența BM tocmai pentru modernizarea programului sistemului de asistență socială. BM, după părerea mea, va fi un partener cheie în următorii ani pentru Ministerul Muncii strict pe acest domeniu al asistenței sociale.
În acest moment există în minister patru sisteme care funcționează, dar autonome unul față de celălalt. Există un sistem la Agenția de Prestări Sociale, care include toți beneficiarii de prestații de orice fel – indemnizații de creștere a copilului, indemnizații de copil, venit minim garantat și așa mai departe. Există un sistem la Inspecția Muncii, care include toți angajații din România cu formă de contract. Mai există un sistem la Casa de Pensii, care îi cuprinde atât pe pensionari, cât și pe contributori, viitorii pensionari. Mai există un sistem la ANOFM. În momentul acesta există posibilitatea de a verifica dacă o persoană care spune că are nevoie de venitul minim garantat are venituri mici și intră în programul respectiv, putem verifica facă el ascunde ceva, de pildă faptul că este angajat și are venituri mult mai mari. Dar pentru asta trebuie interogate bazele de date. Interogările se pot face punctual, dar sunt greoaie. Ideal ar fi să integrăm cele patru sisteme într-un singur, în așa fel încât să nu trebuiască să interoghezi, ci când introduci o persoană în baza de date sistemul să semnaleze că sunt probleme. De pildă că persoana beneficiază de ajutor de șomaj și nu are dreptul, sau sunt cazuri de pensionari cu dizabilități de gradul trei care au dreptul să muncească patru ore pe zi, dar nu opt ore, și poți să vezi la Inspecția Muncii. Deci, genul acesta de verificări încrucișate se vor putea face în momentul în care sistemul este integrat și în acest caz scutim o groază de muncă de funcționărime care învârte dosarele de colo-colo și ce este cel mai important este că știm sigur că nu mai dăm banii persoanelor care nu merită, fiindcă e o risipă în momentul acesta.
Noi, practic, ne-am propus prin actualul program de modernizare a asistenței sociale să reducem cheltuielile cu asistența socială de la 2,9 la sută cât a fost în 2010 la 2,1 la sută din PIB. Asta putem să o facem numai prin consolidarea prestațiilor care sunt multe și împrăștiate, dar și prin eliminarea erorilor din sistem. Sunt mulți. Cazurile astea nu sunt din păcate rezolvate și va trebui să ne aplecăm asupra lor – orbi care conduc mașina și primesc indemnizații de handicap vizual, sunt persoane care merg să-și ridice venitul minim garantat cu Mercedesul. Noi astea trebuie să le eliminăm foarte repede și trebuie să-i ajutăm prin măsuri active pe acești oameni, nu să-i facem să devină dependenți de sistem. Trebuie să le dăm ajutorul de care au nevoie, pentru o perioadă, dar să ne asigurăm că în această perioadă ei sunt activi și încearcă să-și depășească singuri propria situație în care se află, căutându-și singuri un loc de muncă mai bine plătit. Să stai acasă să-ți dea statul este formula cea mai simplă care s-a practicat până acum, dar economia nu se va ridica niciodată pe seama unor oameni care devin dependenți de stat.
Rep.: Vorbeați de legea asistenței sociale, își va asuma guvernul răspunderea și în acest caz?
S.L.: Nu, nu va fi cazul. Ea este în Parlament în acest moment și a intrat chiar în procedură de urgență. E posibil ca ea să nu treacă până la sfârșitul acestei sesiuni parlamentare. E foarte greu să-mi dau seama acum, pentru că agenda Parlamentului este destul de încărcată, dar ea este în procedură de urgență și, dacă nu va trece până la sfârșitul acestei sesiuni parlamentare, cu siguranță în septembrie ea va intra pe ordinea de zi și majoritatea va decide. Este o lege pe care s-au făcut consultări cu partidele politice, ONG-uri, cu toți factorii implicați și a fost o lege bine primită. Cred că va trece ușor legea. Urmează cele 20 de legi subsecvente, vor apărea modificări specifice oricărui program și acolo avem practic mai mult de lucru, dar cred că până la sfârșitul lui 2012 terminăm și pachetul respectiv. Pe pachetul respectiv, fiind multe legi, nu știu foarte clar care va fi poziția guvernului, s-ar putea să fie o asumare a răspunderii, dar dacă lucrurile merg repede s-ar putea să fie printr-o procedură normală.
Rep.: Sindicatele și specialiștii în dreptul muncii afirmă că modificările aduse Codului Muncii și Codului de Dialog Social sunt nocive pieței muncii și susțin că se impune reanalizarea acestor acte normative. Aveți în vedere reanalizarea acestora?
S.L.: Nu avem acest lucru în vedere. Eu văd cu totul altfel lucrurile. Repet, mă uit pe rezultate palpabile și văd că în urma modificării Codului Muncii numărul contractelor de muncă a crescut într-o lună și jumătate cu aproape jumătate de milion. Deci, ne apropiem acum de o jumătate de milion de contracte noi care au fost încheiate după adoptarea Codului Muncii. Sunt cam 460.000, dar estimez că până la sfârșitul lunii vom depăși chiar 500.000 de contracte. Eu sunt convins că acești oameni nu au fost acum angajați. Este munca la negru care a ieșit la suprafață. Deci are de beneficiat bugetul de stat și au de beneficiat, în special, angajații, pentru că până acum oamenii aceștia erau total nesiguri. Nu plăteau contribuțiile, deci nu erau asigurați la sistemul de pensii, la sistemul de sănătate. Ei intră acum în zona normală și pot să se gândească la un viitor sigur. Deci efectele se văd deja în momentul acesta, sunt în jur de 6.400.000 de contracte active și a fost depășit cel atins în noiembrie 2008, când să zicem că România era pe un trend pozitiv al creșterii economice. Deci sunt efecte palpabile ale Codului Muncii. Desigur, sunt ajustări care mai pot fi făcute pe parcurs, dar în esență Codul Muncii a fost foarte bine primit și de angajatori și de angajați și are efecte benefice.
Rep.: Absorbția fondurilor europene continuă să fie redusă. Cei mai mulți acuză proceduri greoaie. Aveți vreun plan pentru a crește absorbția fondurilor europene?
S.L.: Ca minister, nu stăm rău în privința aceasta, am văzut chiar zilele trecute un top publicat de presă, iar Ministerul Muncii este pe locul al doilea, cu 18 la sută grad de absorbție. Sigur că noi avem în responsabilitate și acel program operațional pentru dezvoltarea resurselor umane – POSDRU. Într-adevăr, am preluat această moștenire, este o instituție care la un moment dat s-a blocat. Sunt chestiuni tehnice pe care noi le-am analizat, acolo a fost și o schimbare. A fost schimbată directoarea cu două sau trei săptămâni înainte să vin eu. Acolo sunt probleme de management. Acolo, numărul contractelor depuse acoperă 80 la sută din finanțare, dar s-au blocat plățile. Cel mai important este că s-au blocat refinanțările. Asta s-a întâmplat pentru că, din păcate, cei de acolo nu au monitorizat rambursările. Deci, oamenii și-au luat banii, dar n-a mai stat nimeni să-i întrebe șase luni de zile pe ce au cheltuit banii respectivi și s-au trezit după șase luni că mulți nu și-au depus actele pentru rambursare, facturi, și așa mai departe. Motiv pentru care nu au mai fost bani nici pentru refinanțare, pentru că e ca și cum nimeni nu a mai dat bani pentru ca să-i arunce într-o gaură neagră. Din cauza asta avem deja un plan de măsuri și o monitorizare foarte strictă, zilnică, cu ce se întmplă acolo. Acolo e o problemă de proceduri și de management, nimic altceva. Avem un director interimar și eu o să urmăresc cu mare atenție ceea ce se întâmplă. Deocamdată nu mă gândesc la măsuri de înlocuire. Lucrurile s-au deblocat în mare parte, dar sunt departe de a merge cum ar trebui.
Dacă lucrurile merg în continuare prost, atunci cred că va trebui să regândim altă formă de structură de organizare acolo. Am fost deja, pentru că acest POSDRU are filiale în cele opt regiuni de dezvoltare, la Călărași într-o vizită neanunțată, am văzut ce se întâmplă acolo. Erau cinci-șase oameni care-și luaseră concediu … asta-i o problemă de management. Eu am fost director al unei instituții, la CURS, și acolo încercam să nu aprob concediul la toți oamenii, pentru că munceam eu dacă plecau toți oamenii în concediu. Eu acolo (la Călărași, n. r.) am fost, directoarea nu era acolo și am constatat că cei care trebuiau să se ocupe să recupereze tot timpul acesta pierdut cu procedurile erau în concediu în același timp. Nu neg dreptul oamenilor de a-și lua concediul, dar aici ține de director să facă într-un fel eșalonat să nu se oprească mașinăria. Probabil că acolo vom lua măsuri foarte repede. O să mai fac astfel de vizite în teritoriu, neanunțat, pentru că pe de o parte vreau să și înțeleg cum funcționează lucrurile, că una e ce citești aici în hârtiile din minister și alta este să vezi la fața locului ce se întâmplă. Nu voi ezita să iau măsuri chiar pe loc acolo unde va fi cazul.
Rep.: Vorbeați de intenția de nu înlocui oameni. Vă referiți și la secretari de stat sau șefi ai instituțiilor din subordinea ministerului?
S.L.: Secretarii de stat oricum nu intră în atribuțiunea mea să-i schimb, ci a premierului. Eu pot să propun asta, dar premierul este cel care decide. Mă refer la directori, la cei care au responsabilități de conducere. Deci nu am venit cu intenția asta, să-i schimb. Fiecare ministru vine și face ordine. Vreau să fac ordine, asta e sigur, și dacă asta înseamnă schimbarea unor directori, se va întâmpla. Deci, nu o să am niciun fel de problemă în sensul ăsta, pentru că eu sunt realmente orientat către obiective și indicatori. Din punctul ăsta de vedere am o componentă tehnocrată în ministeriatul pe care-l voi avea. Deci, nu ezit să-i schimb, dar vreau să o facem pe bază de performanță și indicatori de performanțe. Îi urmăresc și dacă nu respectă niște indicatori și nu se văd rezultatele pot pleca. Sunt convins că sunt mulți alții care vor să le ia locul și care pot fi mai competenți.
Rep.: Dialogul social a devenit aproape inexistent la Ministerul Muncii. Ați avut până acum vreo întâlnire cu sindicatele și cu patronatele?
S.L.: Nu, încă nu am avut. Bine, sunt și doar două săptămâni de când sunt aici. Cu sindicatele – pe de altă parte, majoritatea liderilor înțeleg că au fost plecați la o reuniune la Geneva – trebuie să avem o întâlnire, pentru că pe implementarea Codului Social urmează să fie stabilite ramurile sectoarelor pe care vor fi încheiate contractele colective și care, sunt conștient, are un impact asupra structurii sindicalizării din România în viitorul apropiat. Eu nu ezit să vorbesc cu acești oameni. Nici nu au mai fost evenimente foarte speciale, așa cum s-a întâmplat anul trecut, când au fost tăierile salariale și ei și-au exprimat nemulțumirea, dar mă aștept să am foarte curând un dialog cu sindicatele. Mi se pare firesc. Cu patronatele la fel. Trebuie să discutăm pentru că deși au primit bine Codul Muncii și văd și ei efectul de zi cu zi asupra firmelor lor, probabil că mai sunt lucruri de pus la punct cu privire la piața forței de muncă, care s-a flexibilizat în momentul acesta, dar mai sunt câteva lucruri de făcut, în special pe partea de ocupare, unde încă nu se întâlnește foarte bine cererea cu oferta. Le voi face o invitație. Repet, nu am niciun fel de reticență în a mă întâlni cu reprezentanții sindicatelor și patronatelor. Probabil că vine vara și se intră așa, într-un fel de amorțeală, dar eu nu vreau să las lucrurile amorțite, putem să ne întâlnim și în vacanță, deși nu cred că voi avea vacanță în vara asta.
Rep.: La preluarea mandatului ați afirmat că nu sunteți străin de Ministerul Muncii întrucât ați avut o lună de concediu. În momentul în care ați demisionat din funcția de consilier prezidențial știați că veți prelua acest portofoliu?
S.L.: Nu, nu știam acest lucru. Eu nu am pus în legătură cele două, eu am spus că vin după o lună de concediu în sensul că am lucrat în administrație până atunci. Patru ani de zile am avut o lună de concediu și revin în administrație. De aceea am spus că, din punct de vedere al experienței mele, nu am avut decât o lună întrerupere. Lumea, când vii într-un minister, te întreabă dacă vii din sectorul privat, de exemplu, și zice că nu știi cum funcționează rotițele birocrației românești. Eu știu foarte bine, știu, că am lucrat patru ani la Cotroceni și acolo ai o vizibilitate mult mai mare asupra administrației din România. Nu mă refer strict la administrația prezidențială, ci mă refer la toată administrația, având alt gen de analiză și raportări acolo. Cum, pe de altă parte, la Ministerul Muncii … am spus că nu sunt străin de problematica Ministerului Muncii pentru că eu am lucrat atunci când s-a făcut raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza riscurilor sociale și demografice, am lucrat în strânsă colaborare cu președintele acelei comisii, domnul Marian Preda. De fapt, a fost în responsabilitatea mea. În general, comisiile prezidențiale intră în responsabilitatea unor consilieri prezidențiali, care, chiar dacă nu sunt vizibili ei, practic gesionează tot ce se întâmplă acolo. Comisiile au câte un președinte care vine din afară și care e liber să facă ce dorește în privința analizelor și raportului final. Deci știu despre ce este vorba, nu sunt un străin de domeniu. Sunt sociolog și multe lucruri pe care azi le văd aici în minister le-am văzut în multe studii anterioare pe care le-am coordonat cu mulți ani în urmă, dar lucrurile nu sunt esențial diferite.
Rep.: Spuneați că vreți să vă dedicați analizei politice. Ce v-a determinat să acceptați funcția de ministru?
S.L.: Este adevărat. Acesta a fost primul meu gând când am plecat de la Cotroceni. Aș fi vrut să rămân în domeniul acesta al analizei politice. Pe de altă parte, nu ascund că, de când cu Alba ca Zăpada, asupra mea a fost o presiune, nu din partea unor oameni din partid, ci din partea unor cunoștințe, prieteni, chiar din partea unor oameni care nu mă cunoșteau și cu care mă întâlneam pe stradă, iar ei m-au îndemnat tot timpul să fac ceva. Adică toată lumea a observat că Lăzăroiu vorbește, face analize, dar nu trece la acțiune. M-au pus pe gânduri și m-am gândit de multe ori dacă sunt potrivit, dacă aș putea să mă implic pe palierul politic. Probabil că asta a contat mult atunci când am luat deciziile și să știți că nu am avut mult timp să iau decizia respectivă. Am avut o jumătate de oră să mă gândesc. În acea jumătate de oră asta a contat cel mai mult. Mi s-a părut că pot să vorbesc mult, pot să fac analize deștepte, dar care nu au neapărat un impact asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. Cred că din poziția asta pot să fac mult mai mult.
Rep.: Cine v-a propus această funcție?
S.L.: Premierul m-a sunat, mi-a transmis propunerea. Am cântărit și am acceptat din acest motiv, al unei nevoi de implicare.
Rep.: Cu două săptămâni înainte de numire spuneați că rațiunea ar trebui să-l determine pe Emil Boc să lase locul unui tehnocrat la Guvern. Vă mențineți declarația?
S.L.: Nu aș vrea să mai comentez, pentru că nu mai sunt în poziția în care eram atunci, de analist politic. Chiar înainte de a fi analist politic, atunci când eram consilier prezidențial, mi-am permis să fac asemenea analize publice legate de recredibilizarea Guvernului. Dar nu era o dezbatere pe care eu să o fi provocat. A fost o dezbatere chiar în PDL legată de recredibilizarea Guvernului. Acum nu mai sunt în poziția de analist politic, nu mai pot să discut în public lucrurile acestea. Cine a insinuat că eu am o relație proastă, din cauza unor afirmații pe care le-aș fi făcut în timp despre Guvern și despre premier, se înșală. Eu am o relație foarte bună cu premierul, pentru că din 2007 am fost umăr la umăr cu premierul și cu mulți oameni din partid, am fost în multe campanii electorale. Ne știm prea bine ca să avem o tensiune de vreun fel. Eu am spus public, dar nu a remarcat nimeni: premierul și-a sacrificat în bună parte imaginea pentru a face ceea ce e bine pentru țară. Eu am apreciat asta și mulți alții, dar evident că s-a erodat, pentru că oamenii au fost nemulțumiți, au fost măsuri nepopulare care s-au luat. Asta nu îl face mai puțin erou. Eu am spus la un moment dat, dar toată lumea mi-a sărit în cap că îi ridic statuie premierului. În continuare cred asta, cred că puțini oameni au făcut ce-a făcut Emil Boc și anume să-și sacrifice imaginea pentru bine țării.
Rep.: Vă înscrieți în PDL?
S.L.: Nu m-am gândit la asta și nu am în momentul ăsta un plan. Legătura mea cu PDL e veche și nici măcar nu am ascuns. Eu sunt, dintr-un anumit punct de vedere, un ministru tehnocrat, pentru că sunt orientat pe obiective și indicatori de performanță și am mai puțin sensibilități politice. Pe de altă parte, trebuie să spun că sunt un ministru mai politic decât mulți miniștri politici din actualul cabinet, din punct de vedere al convigerilor pe care le am, nici nu am ascuns-o niciodată, convingeri de centru-dreapta. Eu am avut întotdeauna o reținere de a mă înregimenta într-o structură politică. O să vedem cum decurge în continuare această relație. Nu vreau să închid și să spun nu mă voi înscrie niciodată în PDL sau în vreun partid de centru dreapta, dar deocamdată nu m-am gândit.
Rep.: La cine vă refereați când ați spus că sunteți mai politic decât alți miniștri politici?
S.L.: Nu mă refeream la cineva anume, dar sunt convins că au fost în acest cabinet, poate mai sunt, miniștri care nu au aceeași tărie a convingerilor politice pe care o am eu. Asta nu e ceva rău sau bine, important e ca cei care sunt acolo să-și facă treaba și să creadă în ceva. Am văzut, toți miniștrii au niște obiective și niște convingeri, dar, repet, eu le am poate mai pronunțate decât a multora dintre ei.
Rep.: Vin alegerile parlamentare. Veți candida?
S.L.: Nu m-am gândit la așa ceva. Ca să candidez trebuie să fiu membru al vreunui partid politic. Și cum nu sunt în momentul ăsta … decizia merge mână în mână cu aceea de a mă înscrie în PDL sau în alt partid de centru-dreapta.
Rep.: Câte partide de centru-dreapta există pe scena politică românească?
S.L.: În momentul acesta nu există alt partid de centru-dreapta în afară de PDL și cred că e și prtidul care va trebui să capitalizeze. Dar până în 2012 mai e mult timp. Știu, de pildă, că sunt nemulțumiri serioase în PNL legate de alianța cu PSD. S-ar putea ca PNL la un moment dat sau unii oameni din PNL să realizeze că păstrarea identității e mai importantă decât să fii remorcă la un partid mare, care îți promite să te ia la guvernare. Când se va întâmpla asta s-ar putea ca PNL să revină în zona de centru-dreapta. Nu știu când, dar se va întâmpla. Uitați-vă la Codul Muncii, care a fost respins vehement de conducerea actuală a PNL, deși Codul Muncii în esență conține politici de dreapta. Singurul care l-a susținut a fost PDL, evident împreună cu cei din coaliție, UDMR și UNPR.
Rep.: Care vă sunt relațiile cu colegii din UDMR, în urma opiniilor exprimate când erați consilier la Cotroceni?
S.L.: Să ne lămurim. Eu am relații bune cu cei din UDMR. Cu Kelemen Hunor m-am întâlnit cu diverse ocazii, vorbim. Nu există o antipatie a mea față de UDMR sau față de comunitatea maghiară. De fapt, puțină lume știe că eu am 50% sânge de ungur. Probabil că având această formație de sociolog, sunt deschis la dialogul intercultural, la sensibilitățile minorităților etnice sau de orice altă natură. Deci nu mă poate acuza nimeni de xenofobie. Declarația respectivă a fost una care s-a bazat pe o analiză politică și pe fapte. Sigur, ei s-au simțit lezați, pentru că eu aveam poziția de consilier prezidențial și probabil că, venind din gura unui consilier prezidențial, a sunat straniu, a părut că e ceva în spate, că președintele are o problemă cu UDMR sau că transmite amenințări voalate. Nu a fost așa și am recunoscut că momentul respectiv a fost deplasat și că asocierea respectivă a fost nefericită. Repet, nu am nicio problemă cu UDMR.
Rep.: De ce v-ați luat consilier un blogger?
S.L.: Mirel Axinte nu e doar un blogger. Lumea l-a cunoscut mai mult pe bloguri sau l-a cunoscut ca fiind vânzătorul de uși de garaj. Însă eu îl cunosc bine și cei care citesc ce scrie Mirel Axinte înțeleg două lucruri: o dată că este un om cu convingeri de centru-dreapta, poate la fel de puternice ca și ale mele și, pe de altă parte, este, deși nu are formație, nu are studii, un foarte fin analist politic, care înțelege foarte multe detalii legate de scena politică și de modul în care se derulează evenimentele. Are idei, e un tip foarte creativ și am încredere în el. Realmente l-am luat pentru calitățile lui.
Rep.: Mai este timp pentru apariția Albei ca Zăpada?
S.L.: În povestea asta cu Albă ca Zăpada este ceea ce am zis eu și ce nu am spus eu și au spus alții despre ce aș fi vrut eu să spun. La un moment dat, în decembrie 2010, am publicat un editorial. Acolo am încercat să explic: Albă ca Zăpada nu e un partid sau nu e neapărat un partid nou. Poate fi un partid vechi care renaște, poate fi un partid vechi care se poate schimba, poate fi o organizație civică. În orice caz, e un concept, un concept care se referă la o nouă ordine instituțională. Eu cred că ne îndreptăm spre o asemenea nouă ordine instituțională, cu toate reformele care s-au făcut și, probabil, încununarea acestor reforme va fi reorganizarea teritorială a României. Dacă reorganizarea se va face și vom avea și o modificare a Constituției anul viitor, România va arăta cu totul altfel. Această transformare poate fi pusă sub semnul acestui concept de Albă ca Zăpada. Pentru a exista o astfel de transformare, e evident că e nevoie de o voință politică care să o sprijine. O să vedem dacă există în acest moment voința politică pentru așa ceva. Poate pentru revizuirea Constituției mai puțin, dar în privința reorganizării teritoriale eu sunt mult mai optimist că se va face.
Rep.: Puneți sub semnul îndoielii reorganizarea și revizuirea Constituției?
S.L.: Reorganizarea am încredere că se va face.
Rep. În opt județe?
S.L.: Probabil că aceasta este formula de echilibru, pentru că vorbim de euroregiunile actuale, care se vor transforma în județe și care nu sunt un decupaj făcut pe hartă cu creionul. Ele s-au făcut în ’96-’97. S-au făcut euroregiunile respective, după îndelungi analize, pe indicatori sociali, economici și chiar culturali. Deci, să mai stăm acum încă doi ani să facem asemenea analize, cred că ar fi o mare pierdere de timp. Noi avem aceste regiuni, care sunt fundamentat construite și sunt construite pentru a asigura dezvoltarea României. De aceea, orice alt criteriu cultural sau etnic care intervine în acest decupaj nu face decât să paraziteze scopul final. Noi facem aceste regiuni ca România să se dezvolte mai repede. Dezvoltarea trebuie să fie principalul criteriu pentru aceste regiuni. Mă refer și la chestiunea sensibilă, cu Covasna, Harghita și Ținutul Secuiesc. Pentru Covasna și Harghita este un mare avantaj să fie în aceeași regiune cu Brașov și Sibiu, care sunt două locomotive foarte puternice. Covasna și Harghita sunt două județe sărace, dar cu potențial mare de dezvoltare, iar Brașov și Sibiu sunt două locomotive. Din punct de vedere al criteriului dezvoltării, pentru zona Covasna și Harghita e un mare avantaj să fie înglobate în aceeași regiune cu Brașov și Sibiu. Nu s-a demonstrat până acum că există o legătură între criteriul etnic și dezvoltare. Ba, eu pot să dau exemple de state multietnice care sunt state cu dezvoltare formidabilă. Statele Unite ale Amercii, de exemplu. Deci nu s-a demonstrat că, cu cât o regiune e mai omogenă etnic, cu atât se poate dezvolta mai repede sau mai puternic. Olanda e în aceeași situație, în Belgia la fel. Sunt țări cu specific multicultural, care s-au dezvoltat foarte mult. În general, din diversitate rezultă dezvoltare. Cred că asta ar trebui să perceapă cât mai clar și vocile din UDMR care se opun actualului proiect de regionalizare, dintr-un motiv care ține strict de regiunea aceea etnică. Repet, e un mare avantaj ca Ținutul Secuiesc, care e o entitate, o realitate culturală, să fie înglobată într-o regiune cu două locomotive.
De ce cred eu că UDMR își va flexibiliza poziția? Proiectul PDL cu cele opt județe în esență este despre descentralizare, nu neapărat despre reorganizare. Sigur, cele opt județe garantează dezvoltarea României în următorii 10-20-30 de ani. Dezvoltarea nu se mai poate face în cutiuțe mici. Trebuie să o faci pe spații mari. Dincolo de asta, proiectul promovează descentralizarea, așa cum și-o doresc liderii UDMR de 20 de ani. De 20 de ani ei spun, pe bună dreptate, mai dați din putere primarilor. Nu numai putere, ci și competențe și bani. Asta va face proiectul propus de PDL. Cred că asta ar trebuie să intereseze foarte mult pe primarii UDMR, mai ales din zonele în care ei au un consiliu județean la mila căruia stau. Ca și primarii români. Sunt interesați să-și dezolte comunitatea lor, în care sunt 20-30% maghiari și să nu mai stea la mâna și la mila unui baron județean.
Rep.: Referitor la revizuirea Constituției, credeți că va ține cont președintele Băsescu de avizul Curții Constituționale?
S.L. Nu știu ce va face președintele, dar, procedural, Constituția, după ce a trecut de Curtea Constituțională, merge mai departe, spre Parlament, la comisia de revizuire. Avizul CC este consultativ. Sigur, judecata CC se bazează pe așa-numitele limite ale Constituției. Limitele… Nu există limite în nicio Constituție care să nu poată fi depășite. Nu Curtea stabilește limitele respective. Limitele au fost stabilite de o voință în 2003. Ele pot fi modificate de o altă voință politică. Deci, în momentul acesta, mingea este în curtea Parlamentului și ține doar de voința politică. Constituția nu este în esență imuabilă. Dacă poporul peste 50 de ani o să considere că monarhia este o formă mai bună de guvernare decât republica, Constituția se poate modifica în acest caz. Dacă oamenii consideră acum că averile celor care le-au dobândit prin infracțiuni trebuie confiscate chiar cu riscul limitării unor drepturi fundamentale, atunci Constituția poate fi modificată în sensul acesta. O să vedem ce partide se vor opune și ce partide vor fi alături de aceste amendări ale Constituției, care vizează în special imunitatea parlamentarilor, restrângerea imunității doar la declarațiile politice și confiscarea averilor care sunt dobândite ilicit. Fac o scurtă precizare a poveștii cu averile, noi trebuie să evităm ce s-a întâmplat în momentul acesta și anume cei care erau suspectați au dobândit ilegal averea până când se dovedea de o instanță puteau să o înstrăineze. O treceau pe numele altcuiva și, chiar dacă se dovedea că au dobândit-o ilicit la sfârșitul procesului, nu mai aveau averea respectivă. Schimbarea aceasta evită exact situațiile de acest gen. Până la urmă, statul nu trebuie doar să-i pedepsească pe cei care și-au dobândit ilicit averile, dar trebuie să-și recupereze prejudiciul. Până la urmă, interpretările Curții sunt interpretări, dar voința se află în Parlament.
Rep.: Credeți că proiectul de revizuire a Constituției va trece de actualul Parlament?
S.L.: Dacă ne uităm în acest moment, este foarte fragmentată voința politică. Dar se pot întâmpla multe lucruri până la sfârșitul lui 2012. Nu sunt optimist, pentru că văd cum sunt aliniamentele politice și că unii vor ceva, iar alții vor altceva. Atunci este foarte greu să creezi o majoritate calificată de două treimi. Dar s-ar putea să apară în negociere elemente surpriză și unele au apărut deja. De pildă, ideea președintelui de a face simultan alegeri prezidențiale și parlamentare și de reducere a mandatului președintelui la patru ani. Acesta poate fi un element de negociere dintre putere și opoziție și poate să schimbe mult șansele Constituției de a trece anul viitor.
Rep.: Din declarația de avere postată pe site-ul Președinției reiese că nu ați fost afectat de criză, aveți printre altele patru apartamente, dintre care unul în curs de vânzare, două autoturisme și un teren agricol de 5.000 metri pătrați, la Limanu. Ce cultivați pe el și când v-ați relaxat ultima oară cu sapa?
S.L.: Niciunul din bunurile pe care le am nu sunt dobândite în mandatul pe care l-am avut, de consilier prezidențial. Singurul a fost apartamentul în care locuiesc, 80 de metri pătrați, două camere, modest, deci nu e nimic spectaculos și pe care l-am cumpărat vânzând acest apartament și făcând unele împrumuturi de la niște prieteni. În rest, toate au fost cumpărate înainte să ajung la Cotroceni. Am avut un salariu mic (la Administrația Prezidențială – n.r.) față de cât câștigam la CURS. Recunosc că în acest mandat am intrat și în economiile mele. Nu eram sărac. Nu eram nici bogat, dar nici sărac. Veneam din sectorul privat, unde câștigam bani și am putut să fac unele economii și să dobândesc unele bunuri. Mi-am asumat asta, nu m-am dus la Cotroceni și nici aici (la Ministerul Muncii – n.r.) să fac bani.
De dat cu sapa … să știți că nu am fost crescut în puf. Am crescut la oraș, dar părinții mei ne-au obișnuit de mici cu munca. Am lucrat și la munca câmpului am făcut și practici agricole … Nu spun că îmi plăcea și nici că mă relaxează. Acum mă relaxez în special când merg la înot, singura activitate urbană pe care pot să o fac. Probabil că, dacă aș avea de ales între înot și dat cu sapa, probabil că tot înotul aș alege. Pe terenul de la Limanu nu cultiv nimic. E un teren pe care l-am luat cum lua toată lumea. A fost, practic, o investiție, pentru că la vremea respectivă era un euro pe metru pătrat și mi s-a părut foarte puțin. Un prieten mi-a semnalat, l-am cumpărat. Vă spun sincer că nu știu unde este terenul respectiv, nu am fost curios să văd unde e, e undeva spre granița cu Bulgaria, din câte am înțeles, dar nu am fost să-l văd. Dacă s-a construit cumva, fără știrea mea, o să am o mare surpriză. Probabil că la un moment dat, când o să am nevoie de bani, va trebui să-l vând. Nu am planificat nici să cultiv ceva, nici să construiesc ceva pe el.
