Lăzărelul, sâmbăta învierii lui Lazar

Săptămâna dinaintea Floriilor este numită „a Floriilor”, ziua când florile, plantele de orice fel încep să-și dezvăluie virtuțile magice. În această zi, numită și sâmbăta lui Lazăr, se practică datina Lăzărelului, practică care amintește de un străvechi zeu al vegetației ce murea și renăștea la începutul fiecărei primăveri.
În aceeași zi erau și Moșii de Florii, acum obișnuindu-se să se dea de pomană plăcinte, în amintirea unui Lazăr care ar fi murit de pofta plăcintelor. Tot în sâmbăta Floriilor se face și parastasul lui Lazar. Atunci merg fetele împodobite cu coronițe din salcie și cântă și primesc ouă pe care apoi le roșesc.
În zona de sud, în sâmbăta Floriilor se mergea cu „Vaiul”, care inițial a fost un imn religios. Și tot așa mergeau fete împodobite cu salcie, cântau din poartă în poartă și primeau ouă.
În sâmbăta de dinaintea Floriilor exista obiceiul ”Cântecelor de Paști”. În aceste cântece se povestește despre moartea și învierea lui Lazăr, învierea care o anunță pe cea a Mântuitorului Iisus Hristos.
În sâmbăta floriilor, colindă fetele mici, împodobite cu flori pe la cap.
Fetele cântă despre moartea nefericită și despre înmormântarea unui tânăr pe nume Lazar. Una din fete supranumită Lăzărița se îmbracă în mireasă. În cântec se spune că acesta i-a cerut mamei să-I facă azimă și ea n-a voit; el s-a dus apoi cu oile la pădure, s-a suit pe o creangă să scuture frunze oilor, când a început să bată vântul și s-a rupt creanga, iar el a căzut și a murit. Cele trei surori ale lui, l-au găsit, l-au adus acasă, l-au scăldat în lapte dulce și l-au înmormântat. Uneori se face referire și la moartea logodnicei Lăzărița. (www.traditii.ro)