Ultimul bastion european în fața lumii arabe este un loc încărcat de religie, dar și cu o istorie zbuciumată. La o aruncătură de băț de Siria, o țară care fierbe și de care mulți vor să scape, se află o insulă cu surprize. Se numește Cipru, iar dacă mergeți la plajă la Mediterana merită să încercați mai mult de o baie. Pentru că nu este foarte mare, țara poate fi străbătută destul de ușor. O puteți face doar rutier, și asta pentru că Cipru este una din puținele țări din lume care nu are infrastructură feroviară.
Insula Afroditei, așa cum este cunoscută țara, oferă mai multe decât s-ar putea crede la prima vedere. Arșița verii poate fi un obstacol serios pentru cei care nu se împacă deloc cu vipia, însă Cipru este vizitabil și în alte perioade. Martie este o lună în care insula este verde și colorată, cu temperaturi agreabile și fără prea multă aglomerație.
Cu puțin noroc, la Larnaca poți vedea și ceva păsări flamingo pe ultima sută de metri înainte de a se întoarce în locurile unde își petrec de obicei vara. Orașul are și o parte importantă a religiei creștine. Într-un mormânt din Larnaca a fost descoperit trupul lui Lazăr cel înviat din morți de Iisus Hristos, iar așezământul care-i poartă numele adăpostește moaștele Sf. Lazăr.
La câțiva pași de biserică se află și un mic castel. Amplasat pe malul Mării Mediterane, castelul nu este unul spectaculos, dar îți oferă posibilitatea de a vedea de la înălțime zona. O imagine reconfortantă și relaxantă, mai ales dacă te gândești că peste întinderea de apă, în Siria, lucrurile sunt diferite radical.
Nicosia, capitala cu picioarele în două țări
La numai 40 de km de Larnaca se găsește Nicosia. Este capitala care are particularitatea de a se afla simultan în două țări: Cipru și Turcia.
Evenimentele sângeroase din timpul Războiului Civil în care ciprioții greci s-au confruntat cu ciprioții turci au dus la această soluție de compromis. În ciuda acestui impediment, Nicosia se poate vizita fără probleme. Singura condiție e să ai la tine și pașaportul.
Pe strada principală Ledra la un moment dat îți apare în față punctul de trecere a frontierei instituit de Cipru, iar după ce traversezi fâșia verde și ești verificat la punctul de trecere turcesc poți continua vizita Nicosiei. Poate părea o ciudățenie, dar a fost singura modalitate în care s-a instaurat pacea.
Revenind la capitala Ciprului, aceasta merită vizitată o zi de cei care ajung în Insula Afroditei. Am să vă dau și câteva repere, atât din partea greacă, cât și din partea turcă a Nicosiei.
Centrul istoric nu este foarte mare, iar străduțele înguste sunt un adevărat labirint. Aici se găsește și o biserică veche de aproximativ 400 de ani, în același ton cu celelalte biserici ortodoxe grecești.
Seamănă foarte mult cu lăcașurile de cult din România, cu diferența că are scaune pentru enoriașii care o frecventează.
De pe strada Ledra se poate urca într-un punct de belvedere, la etajul 11 al unei clădiri. De aici se vede totul ca în palmă, iar fiecare obiectiv are și explicații care pot fi accesate de pe mai multe touch-screen-uri. Sare în ochi un imens steag al Turciei, amplasat pe un deal din apropiere, unul care te pregătește pentru trecerea frontierei prin mijlocul orașului.
Moscheea lui Selim este de fapt fosta Biserică Sf. Sofia
Odată ajuns în partea turcească, ai parte de același peisaj cu străduțe mici și comercianți la tot pasul. Buyuk Han este un punct de atracție. În trecut, aici se adunau drumeții care puteau înnopta, aveau acces la apă și își puteau adăposti animalele. Acum, Buyuk Han este un loc în care înflorește comerțul, iar turiștii toropiți de soarele Ciprului se pot ascunde sub umbrelele teraselor.
La numai vreo 200 de metri dai peste Moscheea lui Selim, fostă Biserica Sf. Sofia. Ca peste tot pe unde au cucerit popoare, otomanii nu au demolat biserica existentă. I-au adăugat două minarete și au transformat-o în moschee. Numele ei vine de la sultanul Selim, cel care a cucerit Ciprul.
Tot în partea turcă se află și sediul a ceea ce a fost cândva sediul administrației coloniale britanice din Cipru. Pentru că, timp de aproape un secol, până în 1960, când și-a obținut independența, Ciprul a făcut parte din imperiul colonial britanic.
Iar pentru curioși, aici se poate degusta berea turcească Efes, care musai trebuie comparată cu berea cipriotă Keo.
Soldații de teracotă ai Ciprului
Odată revenit în partea grecească a Nicosiei, poarta Famagusta este un alt punct de atracție. Este un loc pe unde se putea intra odinioară în cetatea Nicosia, de-a lungul zidului de apărare.
În apropiere există și un complex muzeal în care pot fi admirate sute de icoane bizantine, unele dintre ele vechi de sute de ani.
Un ultim punct vizitat a fost Muzeul de Arheologie al Ciprului. Aici am găsit ceva cu totul neașteptat. O armată de peste 2.000 de soldați de teracotă. Până la vizita în Cipru puteam să jur că așa ceva există doar în China.
Se vede că orice ieșire de acest fel are darul de a-ți îmbogăți nivelul de informații. E un muzeu nu foarte mare, dar care arată zbuciumul acestei mici insule, care a trecut prin multe ocupații și stăpâniri.
Între timp, se află sub dominația turiștilor. Ce-i drept, în această perioadă nu era foarte multă lume, dar temperaturile de 23-24 de grade Celsius au fost extrem de plăcute pentru a afla mai multe despre Insula Afroditei.
Mozaicurile de la Paphos
În cealaltă parte a insulei se află Paphos, fosta capitală a insulei în antichitate. Este un loc plin de istorie, în special din perioada ocupației romane. Situl arheologic de aici trebuie să se regăsească neapărat pe harta obiectivelor care vor fi luate la pas.
Scoase la lumină în urmă cu circa 60 de ani, mozaicurile de aici sunt impresionante. În casele lui Aion, Dionisos, Tezeu sau Orfeu se găsesc astfel de opere de artă, adevărate documente ale vremurilor când Roma dădea ora exactă.
În Paphos se află și o mică fortăreață, care nu impresionează prea mult, dar își dă posibilitatea să vezi zona de la înălțime. Catacombele lui Solomon se pot vizita fără nici un fel de taxă. Au un aer aparte și un pic straniu, mai ales cu acele bucăți de pânză prinse de garduri sau gratiile metalice ale ferestrelor.
Satele de munte și micile cascade
Pentru cine iubește muntele, Cipru oferă, poate surprinzător, și această variantă. În drum spre zona împădurită o mică escală pe plajele sălbatice de lângă Limassol arată și o altă față a insulei, una deloc de neglijat.
Cu precipitațiile încă vii în amintire, zona de munte are mici cascade, unele amenajate chiar de localnici și care se pot vedea contra unei modice sume în euro, pentru că trebuie spus Cipru a adoptat de ceva vreme moneda unică europeană.
Într-unul din cele mai înalte puncte ale insulei, cel puțin în partea cipriotă, se află mormântul și monumentul dedicat arhiepiscopului Macarie al III-lea, primul președinte al Republicii Cipru.
Satele din zona de munte au un farmec cu totul aparte. Străduțele mici și înghesuite te îmbie la o plimbare tihnită, iar curțile ale căror porți sunt deschise pe alocuri își dau senzația că lumea s-a oprit în loc. În semn de apreciere pentru oamenii locului, în centrul unui astfel de sat am găsit o fotografie la o mărime considerabilă, datată 1960. E și acesta un mod de a vorbi despre trecut și despre oameni. O idee care ar putea fi pusă în practică și prin satele Sucevei, tot mai depopulate de la o zi la alta.
