Latovlevici și-a uitat caietul acasă!

Ați văzut cum ne-a pus la punct Tatu pe cei care nu-l apreciem la adevărata lui valoare? Ocazia aia mai clară a dat-o peste poartă, dar apoi a înscris în stilul Piovaccari și ne-a transmis „ciocul mic”. Acum, măcar să aibă mai des răspunsul ăsta la critici, ar fi spre binele echipei. Cu acest gol al brazilianului, Steaua și-a câștigat dreptul la a spera încă două săptămâni. Dar, ca joc, nu s-a ridicat la nivelul adversarului, așa cum s-a întâmplat în primăvară cu Ajax și Chelsea. Ceva se întâmplă la echipă, însă mai grav mi se pare faptul că nu se recunoaște acest lucru. Poate și pentru că Steaua defilează în Liga 1. Reacția în lanț care a urmat după ignorarea în presă a nevestei lui Reghe a dus, așa cum era de așteptat, și la intrarea în silenzio stampa a jucătorilor. Astfel, ei apar în fața jurnaliștilor numai la obligațiile contractuale, cum a fost și conferința de presă de dinainte meciului de Liga Campionilor. Cu acel prilej, Latovlevici a fost foarte irascibil, bănuindu-l aiurea pe un reporter că i-ar fi întins o capcană când l-a întrebat dacă a văzut meciul lui Basel din campionat. Jucătorul nu-l văzuse și a interpretat întrebarea ca fiind un atac. Chiar dacă inițial n-a fost așa, Latovlevici a dovedit o lacună care merită exploatată. Un fotbalist profesionist n-are în fișa postului și studierea adversarului? Ca echipă și individual, să-și observe adversarul direct. Mergând mai departe pe fir, tragem concluzia că Reghe n-a făcut vizionare cu echipa. Steaua a jucat vineri în campionat, iar Basel sâmbătă. Mă gândesc că n-ar fi fost rău ca toată echipa să vadă meciul în direct. Ar fi comentat, ar fi schimbat impresii. E adevărat, simplul fapt că îți faci temele nu înseamnă că ești scutit de greșeli la examen (a se vedea pasa lui Latovlevici la adversar). Dacă nici temele nu ți le faci, înseamnă că fie te crezi genial, fie bați cruci și aștepți să-ți pice de sus.