În calendarul bisericesc, Lăsata Secului are două etape care conduc treptat către Postul Sfintelor Paști: Duminica Înfricoșatei Judecăți – când se lasă sec de carne (27 februarie) și Duminica Izgonirii lui Adam din Rai – când se lasă sec de brânză (6 martie).
De regulă, cuvântul sec, din sintagma „lăsatul secului”, este înțeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Însă, la Sfinții Părinți, accentul nu cade numai pe mâncare. Secul pe care îl cere postul ortodox este seclum (saeculum), adică lumea împătimită. Omul cel vechi, omul păcătos trebuie să dispară treptat.
„O luptă nevăzută” împotriva gândurilor rele și păcătoase
Primul pas pe această cale este sentimentul unei nespuse căințe. „De unde voi începe a plânge faptele mele ticăloase?” Aceste cuvinte ce deschid „Canonul Pocăinței” al lui Andrei Criteanul caracterizează această stare spirituală. „Desfătându-mă în adâncurile păcatului, strig către milostivirea Ta cea fără de margini… dă-mi lacrimi, Hristoase, spre curățirea inimii de patimi… ușile pocăinței (metanoia), deschide mie, Dătătorule de Viață.” Această idee continuă, cu intensitate mereu crescândă, în cântările Bisericii și în rugăciunile liturgice, în special în perioada Postului Mare.
Însă, ceea ce se cere nu este doar plângerea răutăților personale, ci „o luptă nevăzută” împotriva gândurilor rele și păcătoase.
Sfinții Părinți au atras atenția că postul înțeles doar ca efort alimentar, nu are nici o valoare: „De mâncare postind, suflete al meu, dar de pofte necurățindu-te, în deșert te lauzi cu nemâncarea… Ca un mincinos vei fi urât de Dumnezeu și demonilor celor răi te vei asemăna, căci nici ei nu mănâncă pururea…”.
Respectarea postului este o condiție esențială pentru împărtășirea cu vrednicie
În viața creștinilor ortodocși, posturile care preced marile sărbători au o importanță cu totul deosebită pentru că de ele este legat unul din actele centrale pe care ei le îndeplinesc în biserică, și anume, împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului. Pentru creștinul ortodox nu se poate concepe împărtășire fără post. Respectarea postului este o condiție esențială pentru împărtășirea cu vrednicie. Ea este și o obligație prescrisă de porunca a patra bisericească prin care ni se cere „să ne spovedim și să ne cuminecăm în fiecare din cele patru posturi mari de peste an, ori dacă nu putem, cel puțin o dată pe an, în postul Sfintelor Paști”.
De multe ori ne este dat să auzim că nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Însă, nu este așa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfinții Părinți au rânduit să ne înfrânăm de la anumite bucate pentru o vreme, au făcut-o cu bună știință. Credinciosul nu trebuie să se mulțumească cu jumătăți de măsură. Nu cu o parte din el trebuie să-L întâmpine pe Hristos, ci cu întreaga sa natură: trup și suflet.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
