Am cunoscut-o în 1992. Era pe atunci cadru universitar la Politehnica din București. Șeful catedrei la care funcționa a rugat-o să scrie un referat despre cartea mea „Inteligența materiei”, care era propusă pentru Premiul Academiei Române. Am fost chemat la dumneaei pentru a mi-l înmâna. Așa ne-am văzut prima oară. A fost o întrevedere foarte scurtă. S-a arătat a fi profund impresionată de conținutul acestei cărți și referatul era, bineînțeles, favorabil.
Am descoperit atunci o ființă foarte gingașă, puțin timidă. Părul său blond încadra o figură ușor leonină, intens luminată de ochii mari, vii, în nuanțe verzi-căprui. În adâncul lor se citea frumusețea unui suflet blând, deschis spre lumea spiritului, a culturii și a descifrării tainelor naturii în multitudinea sa de ipostaze – de la știință până la sacralitatea lor transcendentă.
La scurt timp după aceea a plecat cu familia în Canada. Cu ocazia unei reveniri în România, am avut surpriza să-mi facă o vizită la Spitalul Militar Central, unde eram șeful Clinicii de Neurologie.
Mi-a vorbit despre o invenție a sa, un dispozitiv prin care se puteau studia, într-un mod complet original, celulele nervoase. Pe un CD avea înregistrate deja unele rezultate preliminare, foarte interesante. M-a întrebat dacă nu aș fi interesat să merg la Toronto ca profesor invitat și să studiem împreună fenomenul descoperit. Am acceptat invitația și, în 2005, am avut ocazia de a lucra acolo, timp de două luni. Am urmărit cu această ocazie fenomenul de neurogeneză care, deși descoperit încă din anul 1962 de J. Altman în creierul șoarecelui, abia în 1992 a trezit interesul oamenilor de știință, fiind observat inclusiv în creierul uman.
Invitația Larisei Cheran și rezultatele studiului său au primit confirmări de la multe alte grupuri de cercetători în domeniu. Observațiile sale au fost prezentate de asemenea și în România, participând la mai multe întâlniri științifice.
Larisa Cheran era o mare entuziastă în tot ceea ce întreprindea, își oferea cu generozitate ajutorul oricui i-l solicita urmărind cu asiduitate și competență activitatea a numeroși doctoranzi veniți din toate lumea să-și facă doctoratul în Laboratorul profesorului Thompson cu care lucra. Coresponda de asemenea pe linie științifică cu numeroase universități străine.
Personalitate complexă, cu preocupări în multe alte domenii extraprofesionale, organiza întâlniri culturale pe o tematică bogată – poezie, literatură, artă. Dispunea de un remarcabil talent în pictură, având nu numai o memorie admirabilă a imaginii, ci și un simț deosebit al îmbinării culorilor. Păstrez cu evlavie în biroul meu de la Sinaia un tablou de dimensiuni apreciabile cu iriși în splendide culori de mov și galben.
Pentru comunitatea românească din Toronto, destul de numeroasă, Larisa Cheran era un spirit foarte viu, animator, antrenant și păstrător al tradițiilor noastre culturale și spirituale românești. În timpul în care am stat acolo am avut ocazia să particip la multe întâlniri de acest gen și să observ că dorul de țară este înscris în sânge, în memoria tuturor celulelor noastre și rămâne veșnic neșters, indiferent în ce zări ale lumii vom fi plecați. Frecventele reveniri în țară ale Larisei Cheran au fost o confirmare a eternei nostalgii de pământul nostru natal.
Printr-o boală necruțătoare, Larisa Cheran a fost răpită dintre noi în plină maturitate creatoare, mult prea devreme pentru a-și da și mai mult măsura multiplelor sale valori. Dar atât cât a reușit să ne spună, este suficient ca să rămână prin lucrările sale publicate în patrimoniul științei, ca și în amintirea tuturor celor care am cunoscut-o.
Eu știu că acolo unde este acum, Larisa continuă să primească prinosul recunoștinței noastre pentru lumina pe care ne-a lăsat-o. Odihnește-te în pace, suflet nobil! Tu știi la fel de bine ca și noi că spiritul este etern și clipele revederii sunt iminente. Este singura noastră consolare în fața fatalității.
Profesor Dumitru Constantin-Dulcan
Nota redacției
Suceveanca Larisa Emilia Cheran (Krecz) (n. 20 mai 1962 – d. 29 aprilie 2015) a fost un reputat om de știință, care a făcut cinste școlii românești pe toate meridianele lumii.
Absolventă a Liceului “Ștefan cel Mare” Suceava, promoția 1981, a urmat cursurile Facultății de Electronică din București. După terminarea facultății, Larisa a avut șansa să deschidă orizonturi noi în știința românească, în domeniul microsistemelor pentru aplicații biomedicale, dată fiind pasiunea ei nu numai pentru matematică, fizică, chimie, dar și pentru biologie și medicină.
Teza de doctorat, focalizată pe interfețele complexe în biosenzori, a fost prima de acest gen din România.
Mai multe informații despre activitatea Larisei pot fi citite în ediția din 4 mai 2015 a Monitorului de Suceava sau pe https://www.monitorulsv.ro/Local/2015-05-04/S-a-stins-din-viata-suceveanca-Larisa-Emilia-Cheran-reputat-om-de-stiinta-pe-plan-international.
Totodată, Dumitru Constantin Dulcan (n. 6 noiembrie 1938, Mârghia, Argeș) este un autor de filosofie și metafizică, cunoscut în special pentru lucrarea „Inteligența materiei”. Este medic militar specialist în neurologie, profesor universitar la Universitatea „Titu Maiorescu” București.
