Cel mai mare accelerator de particule din lume, Large Hadron Collider (LHC), va fi închis la sfârșitul lui 2011, pentru un an, pentru ca inginerii implicați în acest proiect științific să remedieze câteva erori de proiectare, informează bbc.co.uk.
În opinia oamenilor de știință, aceste erori de proiectare vor împiedica LHC să își atingă potențialul maxim în următorii doi ani.
Acceleratorul de particule a fost închis în perioada Crăciunului 2009, la scurt timp după ce a stabilit un record în ceea ce privește cea mai mare energie a particulelor înregistrată vreodată, fiind repornit la sfârșitul lui februarie 2010.
Pe parcursul următoarelor luni, cercetătorii intenționează să doboare acest record, experimentele având ca obiectiv atingerea unei energii de circa șapte teraelectronvolți (TeV), la sfârșitul lunii martie.
Însă legăturile dintre magneții acestui dispozitiv uriaș vor trebui revizuite și întărite, înainte de începerea viitoarelor coliziuni de particule de intensitate puternică.
În 2010, CERN are ca obiectiv creșterea energiei fasciculelor de protoni, pregătind o coliziune la energia de 7 TeV (3,5 TeV pentru fiecare fascicul), această valoare reprezentând de trei ori și jumătate puterea maximă a acceleratorului deținut de institutul american FERMILAB.
Operat de Centrul European pentru Cercetare Nucleară (CERN), LHC este cel mai mare accelerator de particule din lume și va crea condiții similare momentelor de după Big Bang.
Cercetătorii vor încerca să identifice, în cadrul experimentului, bosonii Higgs, particule sub-atomice, instabile, numite și „ale lui Dumnezeu”, cruciale pentru înțelegerea fizicii actuale, pe care mulți le-au studiat fără să le fi văzut vreodată. De asemenea, specialiștii vor să studieze supersimetria, un concept care permite explicarea uneia dintre cele mai bizare descoperiri din ultimii ani, aceea că materia vizibilă nu reprezintă decât 4% din Univers. Materia neagră (23%) și energia neagră (73%) împart restul. Cercetătorii de la CERN vor, de asemenea, să studieze misterele materiei și anti-materiei.
Aflat într-un tunel de 27 de kilometri, la 100 de metri adâncime sub granița franco-belgiană, LHC folosește circa 1.200 de magneți superconductori pentru a dirija razele de protoni și pentru a le face să circule în interiorul tunelului cu viteza luminii. În plus, în anumite regiuni ale tunelului, razele de protoni intră în coliziune cu energii enorme.
În locurile în care au loc ciocnirile se află aparatură specială care măsoară interacțiunea razelor de protoni pentru a descoperi informații care ar putea impinge mai departe frontierele cunoașterii.
Cei patru detectori principali din cadrul LHC sunt Atlas, Compact Muon Solenoid (CMS), Alice și LHCb. Atlas și CMS sunt detectori multifuncționali, în timp ce Alice și LHCb sunt proiectați pentru cercetări științifice specifice.
Inginerii au repornit LHC pe 20 noiembrie 2009, la 14 luni după producerea a două pene succesive, la câteva zile de la inaugurarea oficială a acestuia, pe 10 septembrie 2008. Prima pană a avut loc la 48 de ore după lansarea acceleratorului, în timp ce cea de-a doua, foarte gravă, a provocat distrugerea a 53 de magneți, care au necesitat reparare sau înlocuire.
Celebrul dispozitiv științific a fost oprit pe 19 septembrie 2008.
În perioada în care LHC a fost reparat, noi sisteme de securitate au fost instalate de-a lungul acestui cilindru de 27 de kilometri.
Construirea LHC a necesitat peste 12 ani , mobilizând peste 7.000 de fizicieni și investiții de circa 3,76 miliarde de euro.
