Lapte și miere!

Doamne, că bine va mai fi de la anul încolo! Nu mai amintesc povestea cu laptele și mierea curgând prin toate șanțurile, pentru a nu da firmelor de salubritate ideea să taxeze și miraculoasele deversări – destul că eu plătesc și evacuarea apei cu care ud grădina, în pofida faptului că toată intră cu nesimțire în pământ… Oricum, a devenit limpede că binele general îl pot revărsa asupra patriei politicienii. Cum s-a văzut, tehnocrații nu numai că nu și-au propus, dar nici n-au visat că se poate râvni la o astfel de răsturnare totală și definitivă a cornului abundenței peste plaiul mioritic! Tot ce era imposibil în 2016, devine posibil în 2017 potrivit promisiunilor electorale prăvălite asupra nației și din dreapta, și din stânga!
PNL a cam furat startul, așa că PSD a fost nevoit să identifice, spre a plusa cu aceeași generozitate suspectă, zonele lăsate libere de gogoșile celorlalți. Dublări de salarii, eliminări de taxe, reduceri de impozite etc., etc., etc., într-o sarabandă a promisiunilor care pur și simplu năucește. Cum adică, toate astea-s posibile, simplu, după trecerea pragului către 2017? Dintr-odată, România devine alta, bogată, generoasă, permisivă, umană, cu adevărat europeană, în pofida faptului că legislația-i aceeași, votată cu ani în urmă și de PSD, și de PNL, clasa politică va fi și ea aceeași, iar cifrele bugetului n-au cum s-o ia razna după scenarii de tip Münchausen – ca să nu mai vorbim de faptul că românul român rămâne și Dunărea, tot Dunăre?
N-am cea mai mică îndoială că darnicii politicieni cred în realitatea plocoanelor promise electoratului cam cât cred eu în revenirea Duhului Sfânt la Maglavit. Și mă mir că nu s-a plusat mai mult. De pildă, s-ar fi putut promite că fiecare șomer reangajat va fi așteptat la locul de muncă de batalionul celor 72 de fecioare despletite, că Suceava o să devină port la Marea Nordului, Statuia Libertății va fi mutată la Deveselu și imnul așa-zisului Ținut Secuiesc va deveni „Noi suntem români!” Asta fiindcă repertoriul bucuriilor materiale s-a stors până la epuizare, plusându-se dincolo de maximul credibilității acceptabile și, oricum, omului trebuie să-i dai nu numai pâine, ci și circ. Dacă avem politicieni care, printr-un simplu hocus-pocus, sunt în stare să fericească nația, rămâne întrebarea obsesivă unde au fost până acum, de ce au lăsat românii în suferință, păstrând miraculoasele remedii economice doar spre a le transforma în pont electoral? Doar și unii, și ceilalți, fost-au la guvernare…
Nu spun că promisiunile n-ar reprezenta cataplasme mai mult decât necesare în arii vulnerabile, unele cronic năpăstuite; barem jumătate de s-ar împlini, tot ar fi ceva, numai că același stat, cu același sistem, legislativ, cu aceleași metehne morale, cu aceeași clasă politică și aceiași oameni în bucătăriile ministeriale, țară cu statut de paria în Europa (vezi nesimțirea olandezilor vizavi de Schengen), n-are cum să se dea de trei ori peste cap, prefăcându-se peste noapte din broscuță, în prinț. Iar odată traduse în fapt, promisiunile pot conduce la reacții și situații neluate în seamă acum, la ceas electoral. Excelentă oferta PNL de dublare a salariului medicilor, dar nu s-ar crea o inechitate flagrantă, alți diplomați universitari din zone de vârf ale practicii și cercetării pretinzând, pe bună dreptate, tratament similar? Nu s-ar răscula personalul mediu sanitar? Fericita eradicare a celor 102 taxe propusă de PSD ar putea avea nebănuite efecte colaterale. Eram în Cuba când s-a decretat, în entuziasmul general, gratuitatea telefoniei locale. Din acel moment, orice convorbire a devenit aventură și chin, fiindcă, din pricina aglomerației, tonul venea din an în Paște!
Dl Dragnea a vorbit despre inutilitatea taxei de pescuit. Și eu aș vrea să n-o mai plătesc, dar… Acum, numai în județul Iași sunt peste 4.000 de pescari amatori plătitori doar pentru a avea acces la „râul blestemat”. Ia să fie gratis și slobod, ce mitinguri pescărești de graniță ar clocoti la Prut! Și ce pește ar mai rămâne! Pe de altă parte, taxele asigură funcționarea asociațiilor (private) de pescuit, cele care impun măsuri de protecție, de prezervare a unor zone, de practicare legală și moderată a undițăritului. Desființând taxa, dispare și asociația! Nu vor reclama aceleași drepturi și colegii de asociație, vânătorii? De ce ei să plătească (sume astronomice!) și pescarii, nu? Nu-i rău să rărim birocratica încâlceală care ne acrește viața, dar să nu omitem așa-numitele „efecte colaterale” în stare să facă mai scumpă ața decât fața! Iar principala hibă ce decredibilizează teancul de promisiuni se vede de la o poștă: mai toate se întemeiază pe totala absorbție a fondurilor europene. Care în 2016 s-ar fi apropiat de zero. 100% în 2017? Dea Domnul, dar n-o cred în ruptul capului!