La Biblioteca Municipală “Eugen Lovinescu” a avut loc vineri, 15 iulie, în deschiderea manifestărilor culturale din cadrul programului Zilelor Municipiului Fălticeni, lansarea cărții “Suflet de orfan”, a profesoarei pensionare Saveta Vărăreanu. Au dorit să-i fie alături distinsei profesoare poeți și scriitori din comunitatea locală, foști colegi de catedră și foști elevi, fiica și nepoții, oameni de cultură din urbea de pe Șomuz.
Manifestarea a început cu imnul național, “un mod de a demonstra respectul față de țară” cum a subliniat Saveta Vărăreanu, și cu prezentarea unui film cu imagini cu locurile care i-au marcat existența și cu membrii familiei sale, primii fiind bunicii “datorită cărora sunt ceea ce sunt”.
Pentru preotul profesor Bogdan Feștilă această lansare a fost un moment de maximă emoție pentru că Dumnezeu a îngăduit să cunoască ce înseamnă acest cuvânt, orfan, nu din relația pe care o are cu elevii la școală sau cu fiii duhovnicești la Capela «Sfântul Nicolae» unde slujește, ci din faptul că la vârsta de trei ani a rămas fără tată.
„Cartea este un volum de memorialistică, împărțit în trei părți bine gândite, este o carte care se învârte în jurul unui motiv literar central: omul. Este dorința de a deveni om și statutul dobândit, acela de a fi om mare. Practic a fi om este unul dintre lucrurile cele mai dificile pentru noi. Lecția pe care o primim în această carte este lecția de dăruire și jertfă. Mi-a plăcut că în această carte domnia sa nu se autocenzurează și face o hartă conceptuală a vieții sale, a drumului parcurs până în prezent. Este o carte complexă, în care doamna Saveta face trimitere la orice eveniment real care i-a marcat viața, la oamenii pe care i-a cunoscut și la întâmplările pe care le-a trăit”, a precizat preotul Bogdan Feștilă.
Și scriitoarea Coca Maria Udișteanu a rămas orfană în urma războiului, la vârsta de 9 ani, reușind cu lacrimi în ochi să facă o paralelă între viața Savetei Vărăreanu și viața sa de copil orfan de tată, precizând că „în general orfanii își scriu amintirile pentru că aceste amintiri nu au cum să fie uitate”. Coca Udișteanu a citit mici fragmente ilustrative cu ceea ce s-a întâmplat cu acest copil, Saveta Vărăreanu, rămas de mic fără mamă și fără tată, iar în încheiere a citit testamentul doamnei Vărăreanu, o mărturisire făcută celor cu care a respirat același aer, cu care a împărțit aceleași necazuri și bucurii.
Scriitoarea Lenuța Rusu, membră a Cenaclului Literar „Eugen Lovinescu” din Fălticeni, a precizat că cele 400 de pagini, structurate în trei mari părți, „Suflet de orfan”, „Vei fi un om mare în viața ta” și „Omul cel mare” sunt pentru autoare un prilej de analiză, autocunoaștere și învățătură. Publicistul Alexa Pașcu a vorbit despre o carte bine realizată atât din punct de vedere al redactării, cât și al dezvoltării subiectelor. El a precizat că această apariție editorială este o carte autobiografică, cu valoare documentară, în care se arată dragostea față de oameni, dragostea față de țară, dragostea pentru viață, cu toate problemele ei.
„Știm cu toții că înainte, dar și astăzi orfanii sunt priviți într-un anume fel. Iată că orfanii au dovedit că sunt oameni peste oameni față de cei care au avut de toate, cu un sentiment deosebit de a iubi oamenii, de a iubi locurile, de a iubi țara. Cartea este bine scrisă, cu trăire, fără înflorituri și forțări, lucrurile fiind redate cum au fost. În partea a treia se vede lupta autoarei de a nu ceda în fața unor impuneri anormale, reușind să fie o învingătoare”, a spus Alexa Pașcu.
Un alt scriitor fălticenean, Vasile Moroșanu, a scos în evidență munca Savetei Vărăreanu la catedră, aducând “pe linia de plutire” și apoi învățând carte clase de elevi romi sau repartizarea ca dirigintă la clasele a IX-a în care elevii au fost admiși cu note de 1, 2 și 3 la examen și predomina absenteismul, totul petrecându-se într-un mediu semiostil, la Onești, dar și performanțele elevilor îndrumați de dumneaei la Colegiul „Mihai Băcescu”.
Scriitorul Gabriel Todică a prezentat „Suflet de orfan” ca un album de familie, în carte regăsindu-se numeroase fotografii, „niște portaluri, niște chei spre filmele vieții, filme care sunt amintirile autoarei”.
Trăirile unui orfan sunt intense
„Cu tot sufletul și din tot sufletul mi-am iubit țara și i-am fost recunoscătoare pentru că m-a făcut om. Este un capitol în carte, «Doamne, cum le aranjezi pe toate». În acel capitol povestesc despre amprenta lăsată de degetul mare al bunicului pe Diploma de absolvire. Dumnezeu le aranjase pe toate pentru că atunci m-am întâlnit pentru ultima dată cu bunicul și acea diplomă era munca mea de aproape 20 de ani, era munca orfanei, erau speranțele bunicului, poate erau și speranțele țării puse în mine. Dar, dacă bunicul, Ion Zelezneac,nu ar mai fi ajuns să pună degetul în loc de semnătură pe acel carnet de note, munca mea de până atunci și dorința mea de a-i educa și sprijini copiii ar fi fost spulberată. Când spun că îmi iubesc țara nu sunt o fățarnică, sunt fiica acestei țări și îi mulțumesc țării pentru tot ceea ce ați făcut pentru mine. Vă mulțumesc dumneavoastră, cititorilor, pentru că acordați vieții mele timp din viața dumneavoastră”, a spus Saveta Vărăreanu, un model de român patriot.
Manifestarea s-a încheiat cu un recital de muzică veche românească susținut de prof. interpret de muzică populară Lenuța Rusu, acompaniată la vioară de profesor pentru învățământul primar Lidia Zugravu.
Saveta Vărăreanu a fost profesor de limba și literatura română peste 30 de ani, predând la Onești și la Liceul “Mihai Băcescu” din Fălticeni, iar acum, la pensie, a ales să aștearnă pe hârtie o parte din amintirile plăcute sau mai puțin plăcute care i-au marcat copilăria, adolescența și tinerețea. Orfană de ambii părinți în urma epidemiei de tifos din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Saveta Vărăreanu a fost crescută la Casa de copii Botoșani de la vârsta de doi ani.
