’primară’ de construcție literară, povestirea, conține suficiente resurse estetice care o fac aptă nu numai să supraviețuiască, dar și să se manifeste productiv și eficient, chiar și în contexte literare exclusiviste, dovedindu-și perenitatea intrinsecă”. *
O carte prin care autorul, care, cu modestie, a spus că încă nu se consideră un „scriitor sadea, ci doar un condeier”, s-a descărcat de o serie de amintiri, o carte cu povestiri pilduitoare, cu bucurii mai mult sau mai puțin spulberate pentru că, așa cum subliniază el într-un „Argument”, „trebuie să admitem că viața nu este clădită numai din fericire și bucurii, ci și din durere și tristețe care ne însoțesc pe parcursul întregii existențe luminându-ne sau înnegurându-ne, după caz, fulguranta noastră trecere prin lume”.
