Lămâia, un miracol pentru sănătate

Lămâia reprezintă un exemplu în care granița dintre aliment și remediu este foarte puțin vizibilă. În aromoterapie, lămâia se folosește pentru a se obține uleiul volatil din coajă, acesta fiind de ajutor în litiaza biliară și pentru tratarea unor afecțiuni hepatice.
Sucul de lămâie stimulează funcționarea ficatului, previne formarea ridurilor și albește dinții.
Lămâia conține 30 la sută suc. În acesta se găsește acid citric, acid malic, citrați de calciu, de potasiu și alții. Dintre glucide, apar glucoză și fructoză direct asimilabile, dar și zaharoză. Dintre săruri minerale și oligoelemente se găsesc fier, calciu, siliciu, fosfor, mangan, cupru. Cele mai importante vitamine din sucul de lămâie sunt vitaminele B (B1, B2, B3), C, PP, A (în pulpa proaspătă și în suc), carotenul (provitamina A, se află mai ales în coajă). Ele au mare importanță în fenomenele de creștere și în menținerea tinereții țesuturilor. Cantitatea mare de vitamina C din lămâi are un rol primordial în fenomenele de oxidoreducere. De asemenea, influențează glandele endocrine. Vitamina PP are un factor de protecție vasculară.
Consumat în stare proaspătă, cu miere, în amestec cu alte sucuri de fructe sau ca simplu condiment în salate sau alte mâncăruri, sucul de lămâi aduce organismului uman multe beneficii pentru sănătate: este bactericid, activator al globulelor albe în apărarea organică, febrifug, tonic al sistemului nervos simpatic, tonicardiac, alcalinizant general și, prin urmare, anti-acid gastric, diuretic, antireumatismal, antigutos, antiartric, calmant, antiscleros, tonic venos, antiscorbutic, fluidifiant sanguin, hipotensor pentru recăpătarea echilibrului biologic, depurativ, remineralizant, antianemic, stimulează secrețiile gastro-hepatice și pancreatice, hemostatic, carminativ, vermifug, antipruginos, coaja este tonifiantă.
Având aceste proprietăți, sucul de lămâi este indicat, ca remediu ajutător, în tratarea infecțiilor diverse (pulmonare, intestinale sau renale), maladiilor infecțioase (stimulează leucococitoza curativă), în stări febrile, reumatisme, gută, litiază urinară și biliară, în hiperaciditate, ulcere de stomac, dispepsii (digestii anevoioase), arteriosclerozã, varice, flebite, fragilitate capilară, hipervâscozitate sanguină, obezitate, hipertensiune, tuberculoză pulmonară și osoasă, demineralizare, deficiențe de creștere, convalescență, anemie, insuficiență hepatică și pancreatică, congestie hepatică, hemofilie, hemoragii (epistaxis, gastroragii, enteroragii, hematurii), meteorism, dizenterie, diaree tifoidă, paraziți intestinali (oxiuri), astm, bronșită, gripă, guturai, sinuzite, angine.
În tratarea tuturor acestor boli este indicat consumul citronadei din suc proaspăt de lămâie. Cura va urca progresiv, de la 1 la 10-12 lămâi pe zi, cu coborâre progresivă, într-un răstimp de 4-5 săptămâni. Se vor folosi fructe bine coapte. Lămâia are mai mult suc dacă este lăsată 5 minute în apă caldă.
Pentru combaterea viermilor intestinali, se zdrobește coaja, pulpa și semințele de la o lămâie, se lasă la macerat 2 ore în apă cu miere, apoi se strecoară prin stoarcere. Se bea la culcare. În același scop este indicat și decoctul din fructul întreg. Contra oxiurilor se folosesc sâmburii pisați, amestecați cu miere; se ia câte o linguriță, dimineața.
Contra guturaiului, a sinuzitei, se pun câteva picături de suc de lămâie în nări, de mai multe ori pe zi.
De știut că, esența de lămâie neutralizează bacilul lui Eberth (care provoacă febra tifoidă) în 5 minute, stafilococul în 5 minute, bacilul lui Laeffler (difterie) în 20 de minute. Este infertilizantă pentru bacilul tuberculozei în doze de 0,2 la sută. Vaporii esenței de lămâie neutralizează meningococul în 15 minute, bacilul lui Eberth în mai puțin de o oră, pneumococul în 3 ore, stafilococul în 4 ore, pneumococul în 3 ore, stafilococul auriu în 2 ore, iar streptococul hemolitic în 3-12 ore.
Sursa: www.evenimentul.ro