Timp de patru zile, un numeros public format în cea mai mare parte din turiști a putut admira, pentru prima oară în cadrul Festivalului Păstrăvului, peste zece lăzi de zestre, unele cu o vechime de peste 100 de ani, aduse de gospodinele din sat.
Așa cum am aflat de la Marilena Niculiță, muzeograf la Muzeul Ouălor Încondeiate Ciocănești, în trecut, când o fată se mărita conta cât de bogată era lada de zestre. O fată cu zestre multă era curtată de flăcăii bogați și harnici, iar cea cu zestre puțină risca să se mărite cu un bărbat fără pământ, fără animale sau păduri sau fără altă avere sau să rămână nemăritată.
În lada de zestre trebuiau să fie cât mai multe covoare de pus pe perete, ițate de pus pe pat, ițari, cămăși și poale, componentele costumului popular bărbătesc, ii și catrințe femeiești, chingi și brâie în culorile steagului românesc sau cu motive geometrice specifice zonei, bundița, cămașa cu altiță, ciorapi de lână, tulpan cu franjuri, trăistuța, pernuțele lucrate în cruciulițe, plapuma, pătura frumos țesută.
Toate obiectele necesare cu care doi tineri căsătoriți pot începe o viață nouă
Muzeografa Marilena Niculiță ne-a spus: „În această ladă trebuiau să existe toate obiectele necesare cu care doi tineri căsătoriți să înceapă o viață nouă. Din lada de zestre nu lipsesc crucea și icoana ca semn de binecuvântare pentru tinerii căsătoriți, o oglindă unde mireasa se gătea pentru mire, o năframă, ștergare frumos țesute folosite pentru decor în semn de cinstire a icoanelor. Pregătirea lăzii începea când fetele erau încă mici, la 7-8 ani. Uneori, la o cămașă se lucra și aproape un an de zile. Se începea de toamna și se termina primăvară. În expoziție se găsește și o năframă (batistă) veche de 120 de ani cu care tinerii se țineau de mână atunci când mergeau la cununie, realizată în culori vii, naturale, obținute din fierturi de plante”.
Au expus lăzi de zestre Valeria Ciocan (decana de vârstă a expozanților, în vârstă de 78 de ani), Olguța Țehanciuc, Lăcrămioara Cajvanar, Geta Arseniuc, Mihaela Grosariu, Stela Țăran, Laura Niculiță, Andreea Giosan, Sanda Lehaci și Georgeta Coca. De la aceste păstrătoare a vechilor tradiții am aflat că lada de zestre o mai găsim în casele bătrânilor, fie pentru a ține obiecte de îmbrăcăminte sau țesături vechi, în marea majoritate daruri de la părinți sau bunici, fotografii de familie sau cărți vechi, pentru a păstra „pânzeturile” pentru înmormântare sau a căpătat alte destinații, în general se ține făină sau cereale.
Valeria Ciocan ne-a spus că, în trecut, printre obiectele din lână, bumbac și in puse în lada de zestre, valurile de pânză și macaturile țesute la războiul din lemn, se puneau frunze de nuc, plante de pelin amar și foiță de tutun pentru a nu fi atacate de molii sau alte insecte. După ce erau scoase din ladă, obiectele de îmbrăcăminte, covoarele, ștergarele etc. erau spălate la râu și apoi, după ce erau uscate, printre ele se punea levănțică.
Ornate cu elemente specifice satului din care provenea mireasa
De la Laura Niculiță, una din tinerele care au venit cu o ladă de zestre foarte frumoasă, am aflat că „această ladă a amintirilor” a fost a mamei sale, iar mama a primit-o de la bunici.
„Aceste lăzi erau făcute de cei mai buni meșteri, pentru că trebuiau să fie sculptate sau pictate foarte frumos, cu elemente specifice satului din care provenea mireasa. Din lada cu zestre, printre altele, nu trebuiau să lipsească sacii din pânză de bumbac pentru făină de grâu sau porumb și sacii din cânepă care erau mai trainici și mai rezistenți pentru a păstra cerealele, scoarța pe care cei doi miri se așezau în genunchi la biserică, ca să primească sfânta taină a cununiei din partea preotului, dar nici scoarțele din lână de diverse culori cu care se acopereau pereții camerei de oaspeți, lăicerele pentru laițe, dar și pentru a acoperi cuptorul pe timp de iarnă, când era folosit ca pat, pernele și plapuma”, ne-a spus Laura Niculiță.
Odaia de curat a primit din nou musafirii sosiți la Ciocănești
Pe lângă lăzile de zestre au fost expuse și obiecte de mobilier vechi, covoare, ștergare, amenajându-se odaia de curat, unde se primeau musafirii. Au fost expuse paturi și dulapuri sculptate, foarte vechi, noptiere, laițe, patul cu fân, o oglindă foarte veche, icoane vechi, lăicere.
„Am amenajat o cameră țărănească, specifică satului Ciocănești, din care nu lipsesc lăzile de zestre. În lada de zestre, realizată din lemn de brad sau de fag și stejar ca să reziste mai mult în timp, vopsite sau sculptate, se păstra tot ce era mai de valoare într-o casă”, a precizat Marilena Niculiță.
De la primarul Radu Ciocan am aflat că este bine să ne amintim de aceste obiecte care ne-au încântat copilăria și de care ne leagă atâtea amintiri, pentru ca și tânăra generație să înțeleagă și să aprecieze tradițiile și obiceiurile din satul românesc.
