Lacrimi, flori și o ultimă mângâiere a soarelui

Adio, doamnă profesoară Popovici Aurica!
Vestea trecerii în neființă a căzut ca un trăsnet peste familie și comunitatea din Cajvana. Telefoanele au început să sune, răspândind cumplita veste. Cei ce au cunoscut-o, aflând vestea, au început să se anunțe unii pe alții.
Clopotele bisericii din comună, cu glasul lor trist, au dat de știre comunității că cea care altă dată, plină de vigoare, le-a încântat viața, a plecat acum la cele veșnice. Rând pe rând, rudele, cunoscuții, colegii de breaslă din județ și nu numai, foști elevi, întreaga comunitate, au ținut să treacă prin fața sicriului în care se afla trupul neînsuflețit, pentru a aduce un ultim omagiu celei care a fost “Doamna Profesoară Popovici Aurica”.
Ca orice dascăl, și-a iubit cu credință și pasiune meseria, fiind calificată într-un domeniu pe cât de nobil pe atât de frumos…matematica, învățând și instruind generații de elevi.
La împlinirea vârstei de pensionare, d-na profesoară s-a pensionat, dar nu s-a putut împăca cu gândul să stea acasă, departe de procesul de învățământ, așadar a servit în continuare învățământul, suplinind la catedra de matematică.
Împlinită pe plan profesional, s-a împlinit și pe plan familial, căsătorindu-se cu d-l Popovici Constantin, tot profesor de matematică. Din căsătoria lor au rezultat doi copii: Gabriela și Ionel. Nepoții reprezentau primăvara vieții ei. Își dorea mult să-i vadă crescând sub ochii ei și, alături de părinți, să participe activ la creșterea și educația lor, dar nu totdeauna reușim să realizăm ceea ce cu multă ardoare ne dorim.
Luni, 11 februarie 2019, d-na profesoară a fost condusă pe ultimul drum. Numeroasele coroane aduse au demonstrat prețuirea și respectul de care s-a bucurat ca profesor și ca om.
Colectivul de cadre didactice de la Liceul Tehnologic “Ștefan cel Mare” Cajvana este alături de familia îndurerată, rugând pe bunul Dumnezeu să primească sufletul răposatei acolo unde numai oameni buni, ca Domnia Sa, îl merită.
“Adio, doamnă profesoară !“
Vă dorim ca drumul spre veșnicie să vă fie presărat cu flori și vă asigurăm că noi toți, cei care v-am cunoscut, nu vă vom uita niciodată. O lacrimă plină de pioșenie ne va cădea mereu pe locul unde veți petrece veșnicia. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Colectivul de cadre didactice de la Liceul Tehnologic “Ștefan cel Mare“, Cajvana