Lacrimi de tot felul

Nu-mi amintesc să mai fi asistat vreodată la asemenea finaluri de campionate, în care aproape toate calculele au fost date peste cap, cu favoriți ratând titluri, salvări de la retrogradare sau calificări în cupe europene, cu outsideri răsturnând orice pronosticuri, cu mari fotbaliști despărțindu-se de echipele de care erau legați parcă etern, iar alții încheindu-și cariere de legendă. Au curs lacrimi de toate felurile, de la cele ale bucuriei triumfului până la cele pline de durerea despărțirii ori a eșecului. Am asistat la despărțirea fenomenalului Karim Benzema de Real Madrid, pentru care a înscris 354 de goluri și cu care a câștigat 5 Champions’ League. Am văzut și momentul încheierii carierei lui Zlatan Ibrahimovici, un alt monument în viață, ambii fiind printre cei 8-10 fotbaliști pe care i-am iubit fără reținere. Chiar dacă s-au străduit să se țină tari, tot le tremurau glasurile și aveau ochii înlăcrimați un pic… și parcă și eu! Culmea e că deși pe cei doi i-am admirat și i-am urmărit de o viață, momentul cel mai impresionant din acest weekend mi s-a părut a fi acela al finalului de carieră a unui arbitru spaniol pe nume Mateu Lahoz, sărbătorit la finalul ultimei etape din Spania, unde a arbitrat meciul Mallorca – Rayo Vallecano. Plângea ca un copil, pe culoarul creat de jucătorii celor 2 echipe, strângându-și la piept cei doi copii, așezat în genunchi și realmente răscolit până în străfundul ființei sale. Și zău că nu cred că se gândea la șpăgile luate de-a lungul carierei! Lupta pentru evitarea retrogradării a fost de domeniul demenței tot în Spania, la fel și luptapentru locul 2 dintre Real și Atletico. Există însă și locuri fără lacrimi. Unul este Suceava. La meciul dintre ai noștri și Ceahlăul puteai să plângi cel mult de dorul fotbalului. Un meci în care ajung 3 mingi pe poartă (dintre care una din ricoșeu!) nu aduce decât cel mult nedumerire. Chiar dacă din întâmplare promovăm, n-aș vrea să fiu în pielea lui Goe (care trebuie salutat cu mult respect pentru ce a reușit cu așa un lot) când va trebui să-i anunțe pe toți că… la revedere! Cum de ce? Cu drag îi salut pe toți sucevenii prezenți sâmbătă la meciul de baraj. Zău că așa un public merita mult mai mult decât o echipă improvizată. Hai Foresta!