Lacrima sufletului

Harul lui Dumnezeu dă putere de a iubi pe Cel iubit; sufletul e neîncetat atras spre rugăciune și nu poate uita pe Domnul, nici măcar o singură clipă.
Doamne, iubitorule de oameni, cum n-ai uitat pe sluga ta în păcatul ei? Ci din înaltul Slavei Tale, Ți-ai aruncat în milostivirea Ta privirea asupra mea și – lucru ce întrece înțelegerea mea – mi Te-ai arătat. Te-am rănit și Te-am întristat neîncetat, dar Tu, Doamne, îndată ce Te-am chemat, mi-ai dat să cunosc marea Ta milostivire și uriașa Ta dragoste.
Privirea ta pașnică și blândă a atras sufletul meu.
Ce să-Ți dau în schimb, Doamne, sau ce laudă să-ți cânt?
Tu dai harul Tău, ca sufletul să se aprindă neîncetat de iubire și să nu cunoască odihna, nici zi nici noapte, în iubirea pentru Dumnezeu.
Cel ce prin Duhul Sfânt rămâne aici pe pământ în iubirea lui Dumnezeu va fi și acolo sus cu Domnul, căci iubirea nu poate să se topească. Dar ca să nu cădem cu gândul, să ne smerim după cuvântul Domnului: „Fiți ca și copiii, căci a lor este Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 18,3).
(Fragmente din scrierile SF. SILUAN ATONITUL)