La vremuri noi, tot noi

Economia este o știință. Așa se face că, odată însușite și respectate principiile și regulile de funcționare, am înțelege ce se întâmplă cu noi, de unde vin banii, cum se plătesc salariile, când pot fi mărite, de ce nu câștigăm cât am merita sau cum ne-am putea crește valoarea proprie, fie că suntem administratori de afacere privată, fie angajat. Dar pentru că know-how-ul este o resursă prețioasă, cei care-o dețin preferă să fie cât mai puțini. Principiul de bază e arhicunoscutul – mulți proști, ușor de condus. Totuși, în ciuda faptului că ignoranța și comoditatea sunt marii noștri dușmani, economia se poate învăța, la fel și făcutul afacerilor, dar pentru ca lucrurile să fie eficiente, iar calitatea vieții să crească, este nevoie și de bune intenții. Până să răspândim cunoașterea și să ne însușim cât mai mulți o minimă cultură economico-financiară absolut obligatorie, dacă acea mână de oameni prosperi ar avea și ceva generozitate, cu toții am trăi mai bine. Și nu mă refer deloc la împărțirea propriu-zisă a banilor câștigați prin muncă și efort, nici la donații cu gândul la viața veșnică, ci doar la scopul pe care îl au, la motivația personală ce îl împinge pe orice om de afaceri să ducă la capăt o idee. I-aș putea spune cinste – e un resort interior bazat pe morală care le dă oamenilor cu adevărat puternici să fie și însemnați. Să însemne ceva pentru comunitate, în adevăratul sens al cuvântului, mult mai mult decât prescurtarea vremelnică alăturată numelui pe ușa unui birou. Sunt lucruri mici și simple ce se răsfrâng necondiționat asupra vieții noastre destul de mizere. Suceava nu prea are oameni generoși. Se vede în cifre și în statistici. Nu că s-ar fi apucat cineva să măsoare indicatorul generozitate și să facă astfel de clasamente. Știm bine că oameni prosperi există, natural, populăm o zonă cu resurse și cred că noi, sucevenii, prin educație, înțelegem munca destul de responsabil. Nu suntem săraci, dar așa arătăm, așa ne comportăm, așa trăim. Șomajul este peste media națională, plecații în străinătate la fel, salariile sunt dintre cele mai mici, adesea la limita minimă, afacerile la negru prosperă încă protejate de frica implicațiilor sociale, iar cei care mișcă ceva în planul afacerilor o fac numai de dragul înmulțirii banilor. Astfel de chestiuni nu se schimbă peste noapte, așa că anul nou, provocatorul de bilanțuri și deziderate, va fi la fel, orice cai verzi pe pereți am visa noi. Abia acum, că au trecut sărbătorile, e cazul să fim mai buni, mai generoși.