La vita e belea!

Giorgio Tosatti este un venerabil gazetar de sport, stimat și apreciat în peninsulă. Poate nu iubit, cum era la noi Ioan Chirilă, fiindcă italianul este mai puțin aplecat către metaforă și mai atras de analiză și de cifre. Am putut să-mi dau seama de asta și citind pe Internet un mic fragment din cartea sa, “Spuneți-le, dacă vreți, emoții: oameni și meciuri în 40 de ani de sport”, dar și din prestațiile sale televizate de la Novantesimo Minuto. În prezent, Tosatti scrie editoriale în Corriere de la Sera și este invitat permanent la emisiunea tv Domenica Sportiva. Nu demult, la una dintre aceste apariții, a criticat atât evoluția din teren a echipei Livorno, cât și politica falimentară a președintelui Aldo Spinelli, care a pus pe liber un antrenor de perspectivă ca Donadoni, pentru a-l aduce pe Mazzone, un tehnician din alte timpuri. Deși observațiile sale erau întemeiate, Livorno fiind la a cincea înfrângere consecutivă, Mazzone a intervenit telefonic și furios în discuție. Acesta a mutat discuția de la planul argumentativ la defăimare. Insinuarea care l-a descalificat pe Mazzone în ochii tuturor a fost aceea că Tosatti și-ar fi construit cariera profitând de impactul psihologic al tragediei în care a pierit tatăl său, de asemenea jurnalist sportiv, aflat în aeronava care s-a prăbușit cu marea echipă a lui AC Torino, acum 57 de ani. Regretabilul reproș nu i-a tocit incisivitatea lui Tosatti, mai ales că faptele ulterioare i-au confirmat previziunile: Livorno a mărit la 7 numărul de înfrângeri consecutive, Spinelli și-a recunoscut greșeala de a-l demite pe Donadoni, iar suporterii l-au fluierat copios pe Mazzone și i-au cerut demisia.
La una din următoarele emisiuni, a venit rândul lui Zdenek Zeman, numit de curând antrenor la Brescia, în Serie B, să fie criticat cam din aceleași motive. Zis și “antrenorul boem”, Zeman nu s-a comportat deloc cum îi e supranumele și, obsedat de războiul său personal cu Juve, l-a numit pe Tosatti “omul lui Moggi”. De unde se vede că antrenorii de pretutindeni sunt ființe excesiv de sensibile care nu trebuie atinse nici măcar cu o floare, fiindcă întorc înzecit ghimpii!