La Viena, o mare nedreptate li se face românilor

Nu obișnuiesc să mă dau mare povestind de locurile pe care le mai calc cu pasul, dar de data asta o să fac o excepție. Și-o să vă recomand o foarte atrăgătoare expoziție, găzduită în această perioadă de “Muzeul Orașului Viena”, din Karlsplatz.
Este o expoziție dedicată … pălăriei. Căci, dacă suntem cu toții de acord că haina îl face pe om, ceea ce el poartă pe cap rămâne cel mai vizibil semn al identității. Acoperirea capului și a feței a transmis dintotdeauna informații despre nivelul de trai al purtătorului, că una e pălăria Stetson a gentlemanului, și alta e basca proletarului. Dar a transmis și convingeri religioase, afilieri politice și apartenențe culturale. Sau simpla înregimetare în cadrul unei firme care se respectă, cum poartă portarii marilor hoteluri, de exemplu.
Aceste acoperăminte ale capului își au vedetele lor. Unele exprimă putere – culminând cu coroana împăraților, regilor, papilor sau a câștigătoarelor concursurilor de frumusețe -, altele se burică la ordinea lumii, exprimând o formă de protest social și politic din cel mai evident… Cu aspectul lor zornăitor, pălăriile calabreze – purtate de revoluționarii de la 1848 – își propuneau să atragă atenția opiniei publice asupra ideilor pe care le dețineau în interiorul capului. Cred că și reușeau, într-o anumită măsură.
E imposibil să vă descriu expoziția, așa că o să mă opresc aicișa. Nu înainte de a aminti că, după câștigarea unui război mondial, șepcile învingătorilor sunt adoptate inconștient de populația civilă, ca o formă de recunoștință involuntară. Este și cazul celebrului basc al soldaților americani, purtat cu dragoste, după al Doilea Război Mondial, de cetățenii europeni.
Spre enervarea mea cumplită, celebrul căciuloi de oaie românesc lipsea din expoziția vieneză. O fi vorba de invidie, altă explicație nu văd. Ambasada noastră ar trebui să protesteze.