– Dimitrie Drăgan are probleme cardiace, dar nu renunță la pasiunea lui
Dimitrie Drăgan este veteranul echipei de salvamontiști de la Vatra Dornei. Pare să aibă cel mult 60 de ani, dar recunoaște că sunt 72 de toți, chiar dacă nu se văd.
Dimitrie Drăgan nu a avut vreo meserie din care să se poată propulsa direct spre această pasiune de salvator montan. A fost maistru minier ani la rând, în frig și întuneric.
Salvamontist a devenit în 1984, pentru că trebuia să existe și o grupă de salvatori, cerință impusă de acele vremuri. Nu a fost numai acesta motivul și azi recunoaște că a făcut asta și pentru că se plictisea. Formațiunea din care a făcut parte atunci se numea „Gențiana”. Erau vreo 30 de toți, tineri și fără frică. Drăgan recunoaște că nu știa pe atunci mai nimic despre o astfel de activitate, cum mai nici unul nu știa, și nu se putea vorbi despre performanțe. Dar acum este convins că salvamontistul nu există ca individ, că totul se face în echipă și că despre echipă ar trebui spuse multe, nu despre insul Drăgan. O echipă care, în deceniile de când Dimitrie Drăgan o cunoaște, nu a avut niciodată vreun eșec în intervenții montane. „Când s-a mers la intervenții, victima a ajuns decedată la bază numai dacă era deja dusă la cele veșnice când au chemat salvamontiștii. Altfel, băieții ăștia nu cunosc nici obstacole, nici eșec. Pur și simplu sunt buni”, spune cu mândrie veteranul salvamontiștilor dorneni.
Oamenii îl iubesc, chiar dacă este mai închis, mai reținut la vorbă. Turiștii îl caută pe el ca ghid și a devenit ceva mai mult decât un salvamontist. Este el însuși o atracție turistică în munții zonei și poate da oricui o lecție despre munte și despre viața trăită cu pasiune.
Cine îl vede așa sprinten și sportiv, mereu grăbit la treburi de salvator montan, alunecând prin viscol și ger, crede că pensionarul salvamontist este „de fier”. Dar nu e. Ascunde și el o suferință umană. A avut probleme cardiace grave. A fost operat de 2 ori la carotidă și se „laudă” că cu 3 by-pass-uri. Ultima oară, inima i-a dat de furcă anul trecut, în vară. Dar nu se lasă. „Doctorul spune să nu faci asta și asta, popa spune la fel… Eu spun că în viață nu e ușor, trebuie să te aștepți la orice, dar trebuie și să ai curaj. Și dacă mă tot întrebați ce îmi doresc, o să vă spun adevărul: îmi doresc să mor liniștit…dar încă n-am spus când!”, ne-a spus veteranul la final.
|
Elev-schior abia la vârsta pensionării La pensionare, Dimitrie Drăgan a primit cadou schiuri și clăpari. Abia atunci a învățat să schieze. Își aduce aminte că avea deja 51 de ani. „Nu îmi era îndemână la început. Aveam în preajmă schiori experimentați și, când vedeam că eu merg ca o doagă, mă ambiționam grozav. Pe urmă, am ajuns salvamontist adevărat și am participat la concursuri, în echipa de 10-12 oameni care concurau. Îmi aduc aminte că mi-a fost poate cel mai greu la un raliu salvamont la Borșa, la minus 25 de grade. Dar tot am luat locul 7 din 25 de echipe!”, ne-a povestit cu mândrie. A rămas salvamontist pentru că i-a plăcut mult și a continuat să încerce ce era mai greu. A ajuns și în expediții montane foarte dificile prin munții noștri, dar și în Caucaz. |
