„La vârf”… dinspre pat!

Mai sunt vreo trei luni până la prima porție de alegeri și deja ne-am sastisit de politicale. Și cât mai avem de îndurat în acest obositor și agasant an bisect! Să mai facem și o pauză pentru „diverse”, menținându-ne tot în preajma „politicii de stat”, numai că văzută din alt unghi: dinspre… pat! Artista Vera Davâdova a fost una dintre „țiitoarele” lui Iosif Vissarionovici; „tătucul popoarelor” proba o energie virilă debordantă și nu ezita să și-o risipească fericind detașamente de Matrione, indiferent unde se situau ca poziție socială, vârstă, religie, înrudire. Și nu conta dacă „omagiul” era acceptat ori impus, cine cuteza să spună „nu” ajungea direct în Siberia. Verocika i-a fost, pare-se, mai mult: amantă de suflet vreme de peste două decenii.
În istoria comunismului românesc, patul n-a avut nici pe departe rolul și locul înveșnicit de un Stalin, Mao, Castro, Tito & comp. Dej, bărbat singur și statornic, însurat cu fiica unui sifonar din Galați, s-a dedulcit doar din farmecele frumoasei actrițe Dina Cocea, „moștenită” după sinuciderea ambasadorului Germaniei von Killinger. Adevărat, la nivelul II combăteau armăsari ca Teohari Georgescu, despre care Securitatea a raportat că „44 de tovarășe, soții ale cadrelor, au fost nevoite să-i ofere favoruri sexuale în schimbul obținerii pașaportului ori avansării soțului”.
Ceaușescu se pare că nu s-a bucurat decât de grațiile suavei sale soții (de unde, poate, și paranoia). Conducerea de partid a URSS, în frunte cu Stalin (mai ales în perioada 1932-1948), a preschimbat scena politică în bordel și patul în tribună de afirmare – inclusiv… artistică. Davâdova, femeie măritată, prim-solistă la Bolșoi Teatr, era, se zice, o frumusețe răpitoare, jinduită de întreg nivelul I al nomenclaturii de la Kremlin. Cum arăta Stalin în pat? Ni-l descrie amanta: „mic de statură, corpul foarte urât, osos, cu claviculele ieșite în afară, vertebrele rare, torsul îngust și scurt, mâinile și picioarele excesiv de lungi.” Duhnea a mahorcă și a dantură neîngrijită – dar era Stalin! Și deși se știa că Davâdova îi este amanta cvasi-oficială, nu conteneau să-i dea târcoale și să-i facă direct, brutal propuneri amoroase al de Kirov, Molotov, Malenkov, Kalinin, Jdanov, Kaganovici, Mikoian, Vâșinski, Budionâi, Voroșilov, Bulganin, Hrușciov (adică, aproape întreg Biroul politic!), plus temuții șefi ai NKVD Iagoda, Ejov, Beria și secretarul lui Stalin, Poskrebâșev. (Dacă am înțeles bine, singurul care n-a izbutit să se înfrupte a fost Beria – dar se consola cu elevele de liceu pe care le răpea în plină stradă și le viola la Lubianka.)
Șefii PCUS își trimiteau acoliți înarmați s-o aducă pe Verocika în patul din „dacea” personală; dacă se întâmpla să dea peste alți mesageri veniți cu aceeași misie, se lăsa cu împușcături! Îngrozită de asalturile lui Beria, Davâdova a alergat să-i ceară ajutor lui Malenkov. Care… „m-a împins fără menajamente în dormitor și…” Era perioada marii terori, execuțiile atingeau, numai la Moscova, cifra de 1.200 pe noapte. Vera, acum laureată a Premiului Stalin, artistă emerită a RSFR și deputată în Sovietul suprem, a fost invitată să asiste la schingiuirea lui Zinoviev, Kamenev și ceilalți. „Lucrătorii din domeniul artelor trebuie să se călească” – i-a spus Stalin. În cele din urmă, recunoștința lui Stalin s-a manifestat cum era de așteptat: în ceasul morții, când abia mai vorbea, a izbutit să mai ordone: „curva Davâdova merită mai mult ca oricine moartea.” Cum Stalin a răposat primul, Vera a scăpat.
Memoriile ei sunt pur și simplu îngrozitoare. Nu-i o carte porno, cum vor fi bănuit unii. Nici măcar sexi. Tumultuoasa viață privată a Verei, relatată până-n cele mai mici amănunțimi, se opacizează total în pragul dormitorului. Cititorul este nevoit să apeleze la propria intuiție și imaginație pentru a duce până la capăt firul unor cumplite istorisiri eliptice. Davâdova pare întâi de toate interesată să investigheze politicul, cercetat din pragul alcovului: cititorul este invitat la călătorii prin lumi paralele, aparent fără vreo legătură între ele: concretețea celor două planuri ar determina, logic, excluderea reciprocă: chiar în seara în care Davâdova îl giugiulea pe Stalin, Iosif Visarionovici aprobase împușcarea a 3.167 de persoane propuse de Ejov la „condamnarea cu gradul întâi”. Pe vremea aceea, totul părea mult mai simplu, inclusiv absurditatea terminologică „viol… acceptat”. Pentru justificare, se apela la clasici: Stalin își motiva excesele sexuale citând cinic din Lermontov: „Dacă nu vei fi tu, va fi altul, prietene, așa că e mai bine să fii primul, decât al doilea”…