La vânat antilope și zebre, în Namibia

Un tânăr în vârstă de 33 de ani din Fălticeni este unul dintre puținii vânători din județ care se poate lăuda că a împușcat animale în Africa. Acesta are la activ patru partide de vânătoare în îndepărtata Republică Namibia, unde a doborât antilope, zebre sau elani. A trăit acolo zile de neuitat, având ocazia să vadă cele mai feroce sau exotice animale din lume, și dă asigurări că Namibia este țara unde un vânător poate avea parte de o experiență unică. Dragoș Apostol este cel care a fondat secțiunea Română a cunoscutei organizații Safari Club Internațional și spune că prioritatea asociației pe care o conduce este protejarea vânatului.
La vânat în ferme întinse pe 10-15.000 de hectare de teren
Dragoș Apostol este de profesie notar public, având deschis un cabinet de profil în Fălticeni. Spune că a început să vâneze în anul 2003, mai întâi pe teritoriul țării. În 2006 însă a ales să facă o expediție de vânătoare în Africa.
„Alături de prietenul meu Victor Maiorescu, pionier al safariurilor namibiene, plecat din păcate mult prea repede dintre noi, am ajuns în Namibia. Primele două expediții le-am făcut împreună cu el, și cum acele locuri mi-au rămas la suflet am realizat alte două expediții, toate în doi ani de zile”, își începe povestea tânărul.
Despre Namibia ca țară, acesta are numai cuvinte de laudă. Spune că este un stat foarte sigur, iar drumurile sunt impecabile. De la început ține să precizeze că în locurile unde a vânat el nu se practică măcelărirea animalelor, în țarcuri.
„Vânătorile în Namibia se organizează în ferme care se întind pe suprafețe imense, 10-15.000 hectare de teren, a nu se confunda cu locurile îngrădite sau țarcurile de vânătoare. În Africa de Sud de exemplu, varietatea de animale este mai mare, însă acolo acestea se găsesc în ferme de 2.000 de hectare, îngrădite cu gard electrificat, acolo cam e vânătoare în țarc”, explică Dragoș Apostol.
Bivoli africani, elefanți, leoparzi, lei și rinoceri
Vânătoarea în această țară este extrem de bine pusă la punct. Fermele, întinse în anumite zone și pe 60.000 de hectare de teren, au un proprietar, așa numitul outfitter, cu care se stabilesc condițiile contractuale. Fiecare zi de vânătoare costă în jur de 250 de euro, la care se adaugă tariful pentru doborârea unui animal, de la 50 de euro până la zeci de mii de euro, în funcție de specie.
„Iei contact cu cel care organizează vânătoarea, stabilești condițiile contractuale, semnezi un contract, apoi îți iei viză pentru Republica Namibia și bilet de avion. Ajuns acolo, outfitter-ul te preia și te duce la ferma de vânătoare”, explică tânărul fălticenean. Deși Namibia se întinde pe o suprafață de aproximativ cinci ori mai mare decât România, populația statului este de doar două milioane de locuitori.
„Alături de Africa de Sud, Namibia este singura țară care poate oferi vânătorilor Big Five, adică posibilitatea de a vâna bivol african, elefant, leopard, leu și rinocer, pentru toate având cote de export”, explică Apostol.
O zi de vânătoare în Namibia
O zi de vânătoare în Namibia începe imediat după servirea micului dejun. Se pleacă în mașina de Safari, absolut necesară pentru parcurgerea distanțelor de pe întinsele ferme, dar în același timp cu rolul de a aduce repede la fermă vânatul doborât. Întotdeauna vânătorul este însoțit de două persoane. Vânătorul profesionist (professional hunter) și tracker-ul, de obicei un băștinaș, cel care ia urma animalului.
„Sunt mai multe variante de a vâna. Dacă vrei să iei urma unui animal atunci te duci în jurul gurilor de apă și vezi ce animale au trecut pe acolo. Dacă găsești o urmă pe care o consideri aparținând unui animal special, cu trofeu medaliabil, atunci trackerul va pleca în urmărirea acelui exemplar”, ne povestește Dragoș Apostol.
În privința distanței de tragere, aceasta variază foarte mult, funcție de vegetația din zonă, specia animalului, sau abilitățile celui care trage. Acolo unde sunt tufe dense, animalele se împușcă și de la o distanță de 20 de metri, sunt însă și zone în care exemplarul se țintește de la 200 de metri.
„Mai există și varianta de a vâna din ascunzătoare, în zona gurilor de apă, însă asta nu este etic. În plus, cel care organizează vânătoarea nu are nici un interes să te lase acolo, ca să împuști toate animalele valoroase”, spune vânătorul fălticenean.
Antilopa Kudu, cel mai valoros exemplar doborât
La primul Safari în Namibia, Apostol a vânat Kudu, o antilopă deosebită, cu coarne în spirale, de talia cerbului comun european și Orix, antilopa suliță, animal cu coarne drepte și foarte ascuțite.
„Am mai vânat și zebre și elan, facocer, o specie de mistreț din Africa, diferit față de cel de la noi, în sensul că este un animal diurn, care umblă toată ziua”, spune vânătorul.
La ultimul Safari, pe care l-a făcut la finele anului trecut, a fost însoțit de doi prieteni vânători, din Suceava. A ajuns în Namibia la finele lunii octombrie, prinzând sezonul ploios, și a vânat în trei regiuni din această țară, extrem de diferite. Din toate exemplare pe care și-a permis să le vâneze, cel mai mândru este de antilopa kudu, doborâtă la prima partidă de vânătoare.
Cât costă o partidă de vânătoare în Namibia
O partidă de vânătoare în fermele namibiene nu este chiar la îndemâna oricui. Înainte de orice, trebuie să iei contact cu organizatorul vânătorii, să semnezi cu el un contract și să primești o invitație în Namibia. Apoi mai este necesar un pașaport european pentru transportul armelor de foc. Biletul de avion costă în jur de 1.500 de euro.
„Pentru început, unui vânător i se recomandă șapte zile de vânătoare, ceea ce presupune, cu tot cu drum, o excursie de zece zile”, explică Dragoș Apostol. Fiecare zi de vânătoare costă 250 de euro, în acest preț fiind inclusă masa, cazarea, mașina de vânătoare și oamenii care te însoțesc. Apoi, pentru cinci animale vânate, la o medie de 500 de euro de exemplar, mai sunt necesari în jur de 2.500 de euro. Acestea sunt însă prețurile pentru exemplare comune, de talie mică și mijlocie, babuini, mistreți, sau animale de câmpie, zebre, antilope etc.
„O astfel de expediție ajunge undeva la 6-7.000 de euro. Dacă mergi mai mult pentru excursie și a vedea locurile, și dobori doar un singur animal, costurile se mai reduc cu vreo 2.000 de euro”, a precizat tânărul vânător fălticenean.
Carnea vânatului rămâne întotdeauna la proprietarul fermei, vânătorul luând acasă trofeul și, dacă dorește, pielea sa.
Protejarea vânatului, pe primul plan
În 2007, Dragoș Apostol a fondat Safari Club Internațional, Secțiunea Română. Safari este o organizație internațională, înființată în anul 1971, prezentă în peste 100 de țări. Organizația se dedică conservării faunei și florei, și încurajează principiile de etică vânătorească.
„În principal ne ocupăm cu protejarea vânatului. Poate părea o antiteză între vânător și protejarea vânatului, însă asta se întâmplă în toată lumea, mai puțin în zonele tulburi. Probabil vă închipuiți că toți mergem în Africa și vânăm elefanți și hipopotami, însă nu este așa”, ne-a explicat Apostol, care este președintele organizației.
Alături de el, membri fondatori ai asociației au fost Tudor Apostol și Kornis Lorand. În Suceava, Safari Club Internațional are în jur de zece membri, acest statut permițând obținerea de reduceri la partidele de vânătoare în Africa.
La nivel mondial, Safari Club Internațional a pus în aplicare programe de repopulări de animale pe cale de dispariție, tabere în natură pentru tineri etc., și se speră ca proiecte asemănătoare să fie demarate și în țară într-un viitor nu foarte îndepărtat.
Secțiunea Română a Safari Club Internațional editează și o publicație, „Revista de vânătoare și aventuri în natură”, cu informații proaspete și reportaje pentru pasionați.
Șerpi la tot pasul, „conflicte” cu un struț
O partidă de vânătoare în Africa presupune și unele riscuri. „Amicul meu Victor Maiorescu, Dumnezeu să-l odihnească, a fost atacat de un struț, care l-a fugărit pentru că îi încălcase teritoriul. L-a urmărit o bună bucată de vreme, până ce prietenul meu s-a adăpostit după o tufă și a fost lăsat în pace”, și-a adus aminte cu zâmbetul pe buze Apostol.
Șerpii pot fi și ei un pericol pentru om. La un moment dat, ne-a povestit Dragoș Apostol, a fost la un pas de a se trezi cu un șarpe în cap, din cauza unui angajat al fermei din Namibia, care a tras reptila de pe o creangă, iar aceasta a căzut lângă el.
„În sezonul ploios sunt mulți șerpi, dar în afară de vipera pufăitoare, ceilalți nu sunt foarte periculoși”, explică Dragoș Apostol.
Alte pericole la vânat în Namibia sunt arsurile solare, și deshidratarea, însă toate pot fi evitate cu un minim de măsuri de siguranță.