La trecutu-ți mare…

În anul în care Steaua i-a egalat performanța de acum 23 de ani din Cupa UEFA, Universitatea Craiova defilează spre prima divizie, având un consistent avans față de urmașa Chimiei din Râmnicu Vâlcea și de găzarii de la Petrolul, în ciuda faptului că a pornit cu o ghiulea prinsă de picior, cântărind două puncte penalizare. Deși, după cum mergeau lucrurile astă-vară, cu rezultate catastrofale și scandaluri bahice în pregătiri, bașca un patron guraliv și agresiv, niciodată suficient de transparent cu situația financiară, multă lumea o vedea rostogolindu-se spre al treilea eșalon sau măcar încurcându-se un timp mai îndelungat prin hățișurile diviziei secunde. Nici Ovidiu Stângă nu prezenta garanții certe ca antrenor, dar cumva s-a descurcat și este așteptat să confirme la anul, când va trece la grupa mare.
În ciuda îngâmfării tipic oltenești, Universitatea Craiova a fost o mare echipă iar denumirile de Craiova Maxima și Campioana unei mari iubiri își aveau pe vremuri acoperirea în fapte. Era singura exponentă a provinciei care își permitea să dea de pământ alde Steaua și Dinamo, restul echipelor din teritoriu fiind arondate uneia sau alteia dintre sferele de influență. Numai că Știința trebuie să-și recupereze trecutul. Pomeneam la început de semifinala atinsă de olteni în 1983, când Cupa UEFA era virilă, se băteau echipe de pe podium, nu ca acum, de la locul 5 în jos. Ei bine, de fapt acea performanță, precum și campionatele și cupele câștigate de-a lungul timpului nu figurează în palmaresul actualului club, groparul Dinel Staicu târându-le după el în muzeul comunismului. Aceeași situație o întâlnim dealtfel și la Poli Timișoara, fostă Poli AEK la un moment dat. Și se pare că, banal și tocit, fără trecut nu se întrezărește nici viitor.