La țăcăneală

Până acum câteva săptămâni fotbalul italian era o prezență masivă în cupele europene. Câte trei echipe în fiecare dintre cele două competiții. Acum a mai rămas doar Milanul pe post de unică floare, cu care să se facă primăvară la Barcelona. După ce au capotat cu toate squadrele în optimile Cupei UEFA, istoria a fost la doar câteva minute scurte de a se repeta în Ligă. Doar Milanul a fost salvat de steaua norocoasă sub care a fost născut Ancelotti și de oportunismul implacabil al lui Inzaghi.
În schimb, este dezamăgitor să vezi că a trecut un an și Fabio Capello n-a învățat absolut nimic din eșecul cu Liverpool. Același 0-0 îmbâcsit, același atac bont, același joc lipsit de orizont în fața altei echipe englezești, aflată până acum o lună pe la periferia favoritelor pentru finală. Capello a construit o echipă tipică pentru a a câștiga lo scudetto. Soldați disciplinați care bătătoresc la nesfârșit aceleași poteci (emblematici Nedved și Camoranesi pe benzi, după modelul cărora a fost programat și Mutu!), atrăgând adversarul într-un fel de țăcăneală ca la ping-pong. Aproape invariabil, nervii echipelor nevoiașe cedează, Juve neavând această problemă, a liliputanilor, cronică pentru alte echipe. Acumulând puncte de la terți, e suficient să nu piardă în fața contracandidatelor, tactica preferată fiind șahul (e)tern! Disciplina de fier și rigurozitatea tactică sunt arme care pot fi viabile un timp, însă își arată limitele când ți-e lumea mai dragă. A aflat-o inclusiv Mourinho!
Ca să reușești și în Europa e nevoie de ceva mai mult. Măcar un om la mijlocul terenului care să știe cu mingea, un artist. La Barcelona e Deco, chiar și Ronaldinho dacă îl considerăm mijlocaș, la Milan e Kaka, Lyon îl are pe Juninho, până și Villarreal îl are pe Riquelme! Interul l-ar putea aduce în discuție pe Veron, dar acesta are un ritm din alte timpuri, astăzi fără tehnică în regim de viteză avansezi la ieri și ajungi nicăieri.