Două documente, care pot fi consultate în copie la Arhivele Naționale din București, întrucât originalele, în limba germană, se află la Haus-Hof-und Staatsarchiv din Viena, ne semnalează faptul că la Suceava ar fi putut să apară prima gazetă în limba română din Bucovina.
Cu 15 ani înaintea lui Teodor Racoce
Cu 15 ani înaintea lui Teodor Racoce, tălmăcitorul bucovinean care întocmea, în anul 1817, prospectul unei foi periodice în limba română (care n-a mai apărut, dar care a constituit premisa pentru apariția, în anul 1920, a celei dintâi publicații în limba română tipărită la Cernăuți – „Crestomaticul Românesku sau Adunarea a tot felul de istorii și alte făptorii scoase din autorii di pe osebite limbi”), învățătorul Ioan Bilevici din Suceava solicita administrației austriece „încuviințarea editării unui ziar în limba moldovenească”.
Un prim document care păstrează pentru posteritate intenția lui Ioan Bilevici (Johann Billewicz, cum apare în document) este un Raport al guvernatorului Galiției, contele Urmeny, adresat Curții Imperiale de la Viena (întocmit la Lvov și datat 26 decembrie 1803), din care aflăm că Bilevici (care a avut o cerere anterioară, dar care a fost respinsă ca urmare a unei ordonanțe ministeriale) a revenit cu o nouă solicitare asemănătoare.
Datoria profesională de dascăl, incompatibilă cu editarea unei gazete
Remarcând „observația pe deplin justificată a Administrației Ținutului Bucovina”, cum că „nu i-ar conveni pe deplin datoria profesională a lui Billewicz, ca învățător, cu editarea unei gazete”, guvernatorul Galiției face mențiunea că va aduce la cunoștința solicitantului „despre respingerea acestei cereri a sale”.
Totuși, „preaplecatul conte von Urmeny” (așa cum semnează el raportul înaintat contelui imperial von Perger) susține că „un ziar în limba moldovenească ar fi avantajos «de luat» în considerare”, întrucât „prin aceasta s-ar da importanță publicării răspândite… a diferitelor dispoziții legale, citații edictuale și alte învățături și înștiințări, fie din partea politică, fie juridică, iar locuitorilor Bucovinei, care sunt puțin cunoscători ai altor limbi, le-ar putea fi aduse la cunoștință în limba lor națională”.
„Cenzurarea acestui ziar ar putea fi organizată…”
Și, așa cum adaugă contele Urmeny, „deoarece cenzurarea acestui ziar ar putea fi organizată de acum înainte și ar putea fi încredințată indivizilor aflați în Administrația Ținutului Bucovinei, care sunt cunoscători ai limbii moldovenești”, el cere Excelenței Sale „ilustrul conte imperial” (Hochgebohrner Reichsgraf) „indicația prea înaltă, dacă nu cumva totuși aș avea voie să dau aprobarea spre aceasta, în caz că s-ar anunța un alt individ potrivit pentru editarea ziarului în chestiune”.
Încuviințarea s-ar putea acorda unui alt individ…
Cel de-al doilea document este o „Notă a Curții Imperiale din Viena” adresată guvernatorului Galiției, din data de 13 ianuarie 1804, care întărește respingerea cererii învățătorului Bilevici.
În „Comunicarea către domnul guvernator galițian” se face precizarea că „lucrurile au să rămână neschimbate”, aducându-se și o… motivație: „teama că preocuparea acestuia (se referă la Ioan Bilevici) ca editor al acestui ziar l-ar sustrage prea mult de la datoria sa profesională”.
„Pe de altă parte – consemnează documentul – deoarece Excelența voastră găsește oricum de dorit și de folos un astfel de ziar în limba moldovenească, la aceasta adăugându-se și asigurarea că desfacerea acestui ziar ar putea fi încredințată Administrației Ținutului Bucovina” s-ar putea acorda „această încuviințare unui alt individ apt de editarea întrebatului ziar”.
