LA STEAUA

Au trecut destule zile de la meciul cu Middlesbrough, emoțiile s-au mai stins, comentariile și-au pierdut din patetism, opiniile echilibrate tind să pună surdină vehemenței contestatare a primelor reacții. S-au (aproape) suprapus și câteva evenimente fotbalistice interne de vârf (meciurile Dinamo-Sportul și Steaua-Rapid), așa că episodul Middlesbrough n-a ținut prea multă vreme prim-planul interesului general. Poate, într-un răstimp văduvit de alte întâmplări fotbalistice de răsunet, ar fi curs mai multă cerneală. Așa, aproape c-am uitat; de fapt, nici nu prea ne face plăcere să răscolim în tainițele memoriei astfel de capitole ale umilinței și dezamăgirii. Și n-a fost numai umilința scorului și dezamăgirea ratării finalei, ci, mai neliniștitoare și mai parșivă, insinuarea ideii că doar atât ni se cuvine și că românii n-au nici stofă, nici fason pentru a pretinde mai mult. Englezii au închis repede discuțiile, evident, după ce au stors cât s-a putut din comparația cu pățania similară a nefericitei FC Basel – omițând să mai precizeze și amănuntul că elvețienii au jucat, totuși, cu un om în minus. Acum, din Anglia ne vin alt fel de vești. Îl vedem pe Virinel Columbeanu făcând cumpărături în marile magazine londoneze (și rotunjind grațios, în fața fiecărui obiect propus spre achiziționare distinsei gagici, același cuvințel-cheie, definitoriu pentru cultura sa de mocofan alfabetizat: mișto!) Bine măcar că nenorociții din Rast nu mai au televizoare, să vadă (și să îndure) sfidarea nerușinată a play-boy-ului îmbogățit de război (este vorba, am mai spus-o, despre războiul românilor cu sărăcia), care n-are măcar bunul simț elementar să nu-și exhibe huzurul într-o țară cocoșată de sărăcie endemică. L-am văzut, tot în Anglia și tot la cumpărături, pe Gigi-războinicul-luminii. Oierul a dat dovadă, în această împrejurare, de ceva mai mult bun simț. Ca să vezi de unde sare iepurele! Revenind la meciul cu pricina și la amănuntul că FC Basel a jucat cu un om în minus: n-ați avut impresia, în repriza a doua, că și steliștii erau mai puțini pe teren? Mie unul, așa mi s-a părut! Am curajul să afirm, împotriva curentului, că Olăroiu nu-i marele vinovat – nu trageți în pianist, a făcut și el ce a putut! Pe oricine ar fi introdus în tren, chiar și pe tata Noe, prestația echipei n-avea cum să se modifice esențial. Atunci când boala mingii nebune otrăvește subconștientul combatanților și panichează paroxistic turma, nu prea-s multe de făcut. Am mai văzut astfel de situații, și la case mai mari: odată slobozit la vale, bulgărele panicii nu-l oprește nimeni. Iar când te mai „ajută” și portarul… Carlos n-are elasticitatea, eleganța și finețea marilor portari. E-un zăbăuc zărghit, care, mizând mereu pe loteria riscului, preschimbă orice fază de poartă într-o dramoletă cu final incert. Și Hamutovski, și Martin Tudor, sunt cu două clase peste Carlos, numai că nici Gigi, nici MM Stoica (probabil, cel mai antipatic și mai anti-charismatic personaj din fotbalul românesc) n-au avut ochi să vadă ceea ce era de văzut. Una peste alta, Steaua nu merită palme pentru prestația din Cupa UEFA; mai degrabă, o urecheală pentru meciul cu Rapid. A ajuns foarte departe într-o competiție europeană și, aproape sigur, va fi din nou campioana României. Este, deocamdată, singura noastră echipă cu adevărat capabilă de performanță internațională (comparați bugetul Stelei cu acelea ale adversarelor noastre în Cupa UEFA!) Vine din urmă și Rapidul, dar mai are de vâslit până s-ajungă la nivelul Stelei. Observați că Dinamo nici nu mai intră în discuție! Cât despre explicațiile acuzatoare emise cu seriozitate adâncă de păstorul Stelei, Gigi, mai că te umflă râsul: fotbaliștii au preacurvit în noaptea de înviere și… i-a bătut Dumnezeu! Acesta-i nivelul de gândire al unui individ care-și spune „cel mai puternic om din România” (!!) și-i luat amical în seamă inclusiv de președintele țării! Confratele lui de la Maglavit, ciobanul Petrache Lupu, cică l-a văzut pe Dumnezeu. Gigi încă n-a ajuns, ierarhic, decât la nivel convivial cu Băsescu. În delirul său mistic primitiv, poate l-o vedea și pe Domnul. Atunci, să te ții!