Acum chiar că s-a terminat. Meciurile de miercuri și de joi au fost nu doar cele care au pus capăt sezonului pentru echipele noastre, ci și cele cu care s-a încheiat participarea românească în Europa League. Nu punem la socoteală prezența Unirii Urziceni, întrucât la primăvară ea va juca aici, dar venind din postura de retrogradată din Champions’ League. Și astfel ajungem la un paradox specific românesc, anume că în unele situații, cum este chiar aceasta, retrogradații / repetenții / eșuații au adesea merite majore! Prin comparație, același parcurs ca al Unirii Urziceni l-au avut și Liverpool ori Juventus, numai că pentru ele și pentru fanii lor, locul 4 într-o grupă de Champions’ League este privit ca un dezastru, în timp ce pentru noi este o mare izbândă care se cere elogiată cu entuziasm. Înainte de a aduce și eu elogiile cuvenite acestei echipe harnice și seioase (vi se par insuficiente aceste calități?… când vorbim de o echipă românească!?) trebuie avut în vedere și faptul că a jucat într-o grupă pe care dacă ar fi fost să o aleagă însuși Dan Petrescu, cu siguranță că n-ar fi reușit mai bine decât tragerea la sorți. Dincolo însă de faptul că a avut parte de adversarii cei mai blânzi cu putință, Unirea și-a făcut treaba cinstit și temeinic, mai degrabă nemțește decât românește.
Revenind la Europa League, vă amintiți ce frumos debutaseră în competiție toate echipele noastre? … Și cum, după prima etapă, eu însumi socoteam aici, în această rubrică, punctele pe care le vom aduna, cu mult peste cele 31 care ne-ar fi ajutat să rămânem cu tot atâtea echipe în cupele europene și peste 2 ani. La sfârșit, au ieșit 18. Noroc tot de Unirea, care a adus încă 8. Ies 26 la total, așa că la primăvară ar trebui ca tot ea să adune încă vreo 5 sau 6.
Ziceam că am început furtunos, adunând puncte serioase în prima etapă, când nu prea era nevoie de ele. …Și-au toot așteptat să mai aducem și altele. Cam degeaba, până în ultima etapă, când iar nu mai aveam nevoie de ele! C-așa-i fotbalistul român: face treabă numai când nu e de ce. Atunci când este cu adevărat de pus osul, el mai degeabă pune… dosul. La spartul târgului, am făcut 4 puncte și cel puțin 3 meciuri frumoase, inclusiv al lui Dinamo. Exact ca-n bancul cu milițianul și cu turistul care vorbea 4 limbi: și la ce i-a folosit!?
