Un descendent din familia Eisenhauer a lăsat moștenire încă din anul 1898 una din cele mai mari și importante colecții de soiuri de mere, o mare parte dintre acestea fiind păstrate până astăzi într-o livadă din Solca. Acum, Hildegard Eisenhauer Strugariu deține o suprafață de cinci hectare de livadă pe care cultivă 80 de soiuri de măr și 14 soiuri de păr, soiuri vechi, autohtone și soiuri din perioada austro-ungară, de când familia Eisenhauer s-a stabilit în Bucovina.
Stră-străbunicul ei era un pasionat de pomicultură, de înmulțirea și diversificarea soiurilor de mere. La loc de cinste în locuința pomicultoarei stă înrămat un articol de ziar prin care Iosef Haisehaur, în data de 25 mai 1898, își făcea reclamă cu material săditor din peste 100 de sortimente de măr și păr. El producea material săditor în cantități foarte mari și așa a reușit să împrăștie în întreaga Bucovină soiurile de măr și păr pe care le-a adus din Germania și Austria, o parte din ele fiind păstrate până astăzi.
Pentru menținerea soiurilor din livada familiei Eisenhauer, munca este ceva mai migăloasă, unele dintre acestea necesitând material săditor obținut numai din semințe, care abia după doi ani devin portaltoi și așa mai departe.
Hildegard Eisenhauer Strugariu a precizat: „Cu eforturi foarte mari reușim să menținem aceste soiuri de măr. Le menținem pentru că avem și o pepinieră acasă. Încercăm să producem singuri materialul săditor. Dacă am aduce soiuri noi, acestea nu s-ar putea adapta la suprafețele mici, de cinci hectare, și, în plus, nu ar putea conviețui soiurile noi cu soiurile vechi. Producem materialul săditor singuri, producem soiuri noi prin diferite metode de altoire, altoim părul și ca portaltoi folosim gutuiul sau folosim părul sălbatic. Și la măr ne facem singuri marcotele din diferite soiuri de măr. Producem materialul săditor și prin marcote din semințe la anumite soiuri, cum ar fi London Pepping, un soi foarte vechi, sau soiul Tirol, care este la fel foarte vechi în Bucovina. Semințele respectivului măr, după ce ajunge la un anumit grad de maturitate, de coacere, le punem în niște straturi formate din pământ amestecat cu nisip pentru încolțire. În doi ani de zile reușim să facem acea marcotă sau acel portaltoi pe care se poate altoi soiul de măr pe care ni-l dorim”.
În livada de la Solca se găsesc câteva soiuri de măr despre care puțini români au auzit
Privind lădițele cu fructe parcă ai în față o lecție de desen a naturii, merele parcă sunt pictate, fiecare soi de măr are trăsăturile lui, are caracteristicile lui. Nu poate să nu-ți atragă atenția soiurile de pere Untoasă Napoleon, Răpănoase, Decana de iarnă și Bergamut sau cele de măr, cum ar fi Trauben, Franțuzesc roșu, Masanschi, Gurken, Renet șpiț, Renet portocaliu, Renet de Canada, Renet leder, Renet ananas, Renet Baumann, Domnicel, Gravenstein, Buracic, Banana de iarnă, Cure, Citron, Belle Fleur Jaune, Frumusețea Romei, Bonaparte, Bohnapfel, Verde de Ștettin, Calvil de zăpadă, Renet de Champagne, Masanski Sovari, Poinic Candil Sinap.
Trauben, sau strugurel cum i se mai spune, este un soi mai tomnatic, fructul arată ca o lămâie, coacerea lui începe pe la jumătatea lunii spetembrie și se păstrează foarte bine până la jumătatea lunii decembrie sau chiar ianuarie, când vara nu este secetoasă. Hildegard Eisenhauer ne-a spus că este un soi de măr cu productivitate foarte mare, copacii sunt viguroși, de pe un copac din soiul Trauben se pot recolta și 600-700 kilograme de mere, iar copacul are o vechime de 60-70 de ani.
Soiul de pară Decana de iarnă se recoltează cu scări de până la 14 metri. Un copac din acest soi poate să aibă o productivitate de 400-500 de kilograme de pere. Fructele lui, asemănătoare cu un butoiaș, sunt zemoase, au gust dulce-acrișor, ajung la maturitate începând din decembrie și se păstrează și până în luna mai.
Soiuri vechi și gustoase de măr
Renet de Landsberg este un soi de măr foarte aromat, la fel ca mai toate soiurile de origine austriacă. Este obținut din încrucișarea a două soiuri foarte vechi, de o dimensiune mai mică, și s-a obținut un soi cu o dimensiune mai mare și cu un gust mai bun. Este considerat un măr de prima calitate datorită gustului său excelent, dulce-acrișor, răcoritor, cu aromă delicată.
Frumusețea Romei este un soi puțin mai nou, obținut printr-o încrucișare din soiuri mai vechi. Este un soi care se adaptează ușor la orice tip de sol, rezistent la ger, boli și păianjeni. Merele sunt de culoare roșie-vișinie intensă, sunt rezistente la transport, iar pulpa este consistentă, suculentă, cu gust dulce, acidulat.
Gravenstein este un soi de iarnă, un măr cu aspect comercial foarte atractiv, foarte aromat. Anul 2012 a fost unul mai capricios pentru acest soi, au rodit mai puține, dar fructele au aceeași frumusețe ca în ceilalți ani, a precizat Hildegard Eisenhauer Strugariu.
Un al soi apreciat este Buracic, un soi foarte vechi.
„Soiurile sunt după dicționarul pomicol, mă folosesc de pomologia veche, pomologia lui Miciurin, toate soiurile poartă denumirea ca la carte”, ne-a spus pomicultoarea din Solca.
Tratamente clasice, aproape eco
Merele obțiunte de pe cele 5 hectare de teren nu sunt foarte mari, dar sunt sănătoase, fiind folosite tratamente cât mai apropiate de cele eco.
„Este o colecție foarte frumoasă de soiuri, numai că anii aceștia de secetă au produs foarte mari pagube la livezile vechi. Seceta este inamicul numărul unu al mărului și al părului. Este un inamic extraordinar de mare, chiar mai mare ca dăunătorii, pentru că dăunătorii reușim să îi stârpim prin diferite metode, prin stropiri, dar seceta cu greu poate fi combătută. Folosim stropiri bazate pe sulfatul de cupru împreună cu pasta de var, acea zeamă bordoleză care nu afectează foarte mult fructul. Prin aceste stropiri, chiar dacă nu înlăturăm toți dăunătorii, reușim totuși să menținem soiurile fără tratamente chimice puternice. Soiurile acestea autohtone, vechi, sunt mai sensibile, nu rezistă la multe tratamente, nu rezistă la substanțe chimice. Am încercat în câțiva ani diferite tratamente moderne, care la un moment dat au distrus foarte multe soiuri de măr. Mergem mai mult pe tratamente ecologice, tratamente clasice, acea zeamă bordoleză care pentru noi este un produs nemaipomenit și pe care îl foloseau cu succes străbunicii. Așa reușim să menținem mica livadă de la Solca”, ne-a spus Hildegard Eisenhauer Strugariu.
