La Rapid Suceava mai lipsește doar Bendeac de la Mondenii

După falimentul Cetății multă lume visa la o nouă echipă a Sucevei, care să fie construită temeinic și cu răbdare, din fotbaliști tineri și talentați, formați la școlile de fotbal din județ. Numai că Rapidul, ultima echipă care a pus laba pe banii Consiliului Local a ales să meargă pe un alt drum, falimentar din start, preferând să acorde credit în continuare fotbaliștilor blazați din vechea gardă, trecuți de prima tinerețe, care aveau însă o calitate importantă, aceea de fi buni prieteni cu patronul echipei. Încăpățânat și prost sfătuit de cei mulți care-i cântă în strună, Costel Bujoreanu n-a înțeles că odată aterizat de la Ițcani pe Areni, așteptările și cerințele iubitorilor fotbalului sucevean de la echipa devenită între timp fanion a județului erau cu toate altele. Girate de lipsa de reacție a lui Bujoreanu, au continuat să se întâmple lucruri stranii la club, cum numai la puține echipe din mediul sătesc mai întâlnești în anul 2010. Astfel, sub oblăduirea conducerii clubului, la întoarcerile din deplasări autocarul echipei se transformă într-o veritabilă crâșmă ambulantă, cei mai tineri fiind forțați să asculte și nelipsitele manele din dotare, cântate la maxim din toți rărunchii senatorilor de drept. Singurul care a încercat să ia poziție în această problemă a fost antrenorul de astă primăvară al Rapidului, Ovidiu Ciobanu. Fostul căpitan al Forestei nu avea însă de unde să știe atunci că această ingerință a sa în activitățile jucătorilor avea să-l coste postul, el fiind obligat să abdice de la cârma CFR-ului la nici două săptămâni de la respectivul incident.
Tabula rasa și nea Petrică
În ce privește organizarea clubului, la Rapid este o adevărată tabula rasa. Dacă vrei să afli o informație, efectiv nu ai cu cine să vorbești. Sau dacă ai norocul să prinzi în sfârșit pe cineva la telefon, ai surpriza să constați că nu știe să te lămurească în probleme elementare, cum ar fi data când începe returul. Au fost situații când nu s-a îngrijit nimeni să pună o banală sticlă de apă în cabina arbitrilor, însă la frecventele întâlniri între ei, rapidiștii, consumate la Centrul Comercial Zimbrul, se vorbea cu detașare despre promovarea în Liga a II-a. Poate cea mai tare fază a fost aceea când la un meci din tur l-am văzut pe Petrică, instalatorul de la stadion, citind echipele de start la stația de amplificare. Și a făcut-o sobru, pătruns de importanța momentului, cu ochelarii pe ochi și îmbrăcat cu salopeta din dotare. Cu alte cuvinte nu s-au găsit 30 de lei pentru a-l tocmi pentru această treabă pe domnul Vațlavec, crainicul tradițional al stadionului Areni, un mare iubitor al fotbalului sucevean, care sunt sigur că ar fi făcut această treabă și gratis dacă i-ar fi cerut-o în mod expres careva. Ca să nu mai spunem că din cauza vidului de conducere și a lipsei de responsabilități a oficialilor clubului, Rapidul a ajuns în situația să-l folosească în două meciuri de campionat pe portarul Gavriloaia, căruia îi expirase între timp împrumutul de la Liceul cu Program Sportiv, lucru pe care nu l-a sesizat nimeni.
Bujoreanu, miuțe cu prietenii pe banii Primăriei
Nu trebuie omis nici faptul că în aproape un an și jumătate de când evoluează pe Areni, oficialii clubului nu au fost în stare să organizeze nici măcar o banală conferință de presă. Astfel, informațiile către iubitorii fotbalului au fost din ce în ce mai puține, ajungându-se în situația ca ultimul meci de pe teren propriu al Rapidului să se desfășoare în anonimatul binemeritat, cu doar 12 spectatori în tribune. Ca urmare a talentului de mare conducător al lui Costel Bujoreanu, Rapidul a ajuns să beneficieze pe Areni de mai puțini spectatori decât pe vremea când evolua la Ițcani. Asta în condițiile în care intrarea pe stadion este gratis.
Dar, probabil că patronul echipei nu este afectat de toate aceste probleme, pentru că nu a reacționat în vreun fel până acum la năzbâtiile care se întâmplă în ograda sa. El este fericit că poate zburda în voie pe gazonul de pe Areni, pentru, că poate nu ați aflat, dar Costel Bujoreanu participă cot la cot cu jucătorii la antrenamentele echipei. Cum ar veni, nu poate să-și ia o oră, undeva, la un teren sintetic, unde să facă slăbire împreună cu alți oameni normali care se luptă cu kilogramele. Nu, lui îi place să bată mingea alături de fotbaliștii din dotare, iar de cele mai multe ori nu vine singur, ci mai aduce cu el și alți practicanți de ocazie ai fotbalului, provenind din cercul său de prieteni. Pus în fața acestei situații incomode pentru el, antrenorul Ion Buzoianu este forțat frecvent să renunțe la programul de antrenament stabilit inițial, rezumând ședința de pregătire la o simplă miuță, ca între vecinii de cartier.
Așa stând lucrurile, locul 11 din 14 participante ocupat în prezent de Rapid în Seria I a Ligii a III-a nu poate fi decât în perfectă concordanță cu ce se întâmplă la club.