Bazinul electoral, sintagmă întrebuințată în exces în pre-lunile alegerilor, este un fel de băltoacă în care înoată bezmetic pești. Peștii sunt de mai multe feluri. Diferă vestimentația de solzi, mărimea, culoarea, deprinderile culinare, opțiunile pentru un anumit gen de conviețuire în acvariul comun. Peștii suntem noi, iar pescari devin ciclic, din patru în patru ani, din cinci în cinci ani sau la voia sorții, candidații la dregătorii și funcții. Pescuitul este o meserie complicată. Nu orice nătăfleață care aruncă undița în bazinul electoral capturează ceva. Poți să înțepenești pe mal o săptămână și să nu-ți cadă nici măcar o fâță în cârlig. Lupta pentru adjudecarea prăzii din bazinul electoral s-a asprit de ceva vreme. Se bat pentru noi mulți. Pescuitul din băltoacă, făptuit nu neapărat după norme morale, este acompaniat de un război sângeros purtat pe mal. Pescarii, după regula junglei, își pun piedici, își fură sculele de pescuit, își înlocuiesc râmele electorale cu carbid și praf de pușcă. Se mănâncă între ei de vii dacă pot. Cu cât vor rămâne mai puțini, cu atât mai bine.
Partidul domnului Geoană, redevenit acum, prin împăcări scrâșnite în culise și jovial câinoase la vedere, și partid al domnilor Iliescu și Năstase, culege dintr-un bazin larg. Pesediștii se laudă că trei sferturi din populația care viețuiește încă în jurul Carpaților, se încadrează sociologic în categoria simpatizanților presupuși. Sunt plevușca săracă, debusolații, oropsiții de soartă, peștii pe care-i înghite orice răpitor. Ei trebuie protejați, alintați cu danii guvernamentale, mângâiați pe cap când le ghiorăie mațele de foame. Dacă vietățile piscicole din acest bazin s-ar supune comenzilor roșii de pe mal, n-ai mai putea vorbi la telefon nici cu Geoană, nici cu Hrebenciuc, nici cu Miron Mitrea, ai face anticameră trei ani pentru o audiență de trei secunde iar Bunicuța se va reînscăuna rege.
De stânga era până mai ieri și partidul starostelui de la Cotroceni, Traian Băsescu. Între timp, președintele s-a plictisit și într-o seară l-a chemat pe Boc și i-a zis: Băi Boculeț, tu nu ți-ai dat seama că ești de drepta, că în tine curge sânge juma’ liberal, juma’ popular, juma’ național-stelar? Firește că Boc, năucit pentru o clipă, n-a îndrăznit să-și dea seama, nici în gândirea lui cea mai secretă, că un întreg nu poate avea trei jumătăți. Să dea o replică? Ți-ai găsit! Boc și-a bătut călcâiele și, cu toate că președintele nu excelează prin statură, s-a uitat cu supușenie de jos în sus și a grăit: Așa e șefu’, simțeam eu o înfurnicare de centru-dreapta pe șira spinării. Și PD-ul Internaționalei Socialiste se făcu, cât ai zice Boc sau, mai lung, Elena Udrea, partid liberalo-popular. Nenorocirea aici este că bazinul electoral nu se nimerește pe nici o costumație. Peștii vor râme, iar de pe mal le vin lăcuste. Trag la pătrățel de mămăliguță și primesc muște artificiale. Bazinul electoral ba este, ba nu este, în funcție nu de creșterea și descreșterea cotelor apelor Dunării, ci de creșterea și descreșterea simpatiei populației acvatice pentru Marele Delfin de pe mal. Urcă în sondaje Băsescu, crește și pofta de vot electoral pentru PD-L. Se duce pe nădragi în jos Pescarul Suprem, ajungând la vreo 40 la sută opțiuni electorale, cât este creditat acum conform unor sondaje de uz intern, se duce în jos și prada din năvod a partidului adiacent.
În același bazin electoral dă la pește Partidul Național Liberal, partid care de vreo sută și ceva de ani își are relația lui strictă de comunicare cu o anumită categorie de pești, pe care unii îi numesc, neacoperindu-i integral, clasă de mijloc. Încap aici și marii pești ai capitalismului, oameni cu știința banului, pricepuți în cârmuirea afacerilor de anvergură. Capitaliștii de stânga, pe care-i tot laudă domnul Iliescu, nu sunt de stânga nici în visele lor cele mai urâte. Pot sprijini societăți de binefacere, pot sponsoriza o idee culturală, dar nu-i obliga să-și împartă moșia la iobagi cum, la bătrânețe, încerca patriarhul Tolstoi, într-o Rusie a marilor scriitori idealiști. Liberalii își au, bine delimitat între maluri, bazinul lor neschimbat. Dacă sare de 15 la sută înseamnă că bazinul s-a lărgit artificial, unind în jurul unei antipatii comune specii diverse de pești. Mai sunt și alți pescari. Bazinele își varsă apa unele în altele pe principiul vaselor comunicante, sau pun stavile de netrecut oricărei comunicări. Privit din cosmos, un singur lucru rămâne alarmant: scade apa în toate regiunile electorale românești, se răresc peștii, migrează mulți dintre ei, ca somonii, spre alte izvoare.
