În miez de iulie, incredibil spectacol pe firul pârâului Secu: de-a lungul a circa 8 km, mașină lângă mașină aciuată pe iarbă, cort lângă cort, grătar lângă grătar. Muzici de toate soiurile, hărmălaie, fum de mititei: în concediu, lumea se odihnește. Am încercat să număr mașinile pitite printre tufari între mănăstirile Secu și Sihăstria – m-am lăsat păgubaș de la 300 încolo. Numere din toate județele, cu precădere cele din Moldova. Vacanță montană gratuită: apă se ia din pârâu, același pârâu în care, ceva mai sus, vilegiaturiștii spală vasele și-și bălăcesc fundurile.
Nimic de zis, peisajul este cât se poate de fain, dar de ce să schimbi înghesuială din târg cu înghesuiala de pe pârâu? Și ce să faci toată ziua în aglomerația de pe tăpșan, că, după ce ai aprins focul, ai perpelit micii, te-ai certat cu consoarta, ți-ai urechit odraslele și ai spălat mașina (tot în pârâu), altă îndeletnicire n-ai. De citit nu se poate, fiindcă-ți bubuie în cap boxele vecinilor, de muzica ta n-ai parte, fiindcă-i mereu victorioasă muzica lor, tufele-s pline de rahați, pădurea de peturi și pungi de plastic, fumăraia grătarelor alungă boarea ozonată a muntelui… ”N-are lumea bani, dom’le” – îmi explică o maică aflată în drum spre Sihăstrie. Cară din greu un pepene și-o pungă cu roșii – trufandale la munte.
Trec victorios pe lângă fericiții turiști compactați și (la propriu) afumați, cu sentimentul evidentei superiorități furnizat de certitudinea camerelor rezervate la cantonul silvic. Iată-mă ajuns. În inima codrului, cântă greierii de-ți țiuie creierii. Pădurarul ne anunță că, rămânând o cameră liberă în canton, va mai veni o familie. Să se odihnească. Și a venit. Drumul l-a deschis un Aro, urmat de două Dacii și-un Logan. Fiecare cu muzica din dotare. Din Aro răsuna „Corul vânătorilor”. Prima Dacie contribuia cu Romica Puceanu. Într-a doua zbârnâiau fanfare. Loganul, rămas cu radioul deschis, transmitea cotele apelor Dunării. A început coborârea membrilor familiei: tată, mamă, bunic, bunică, nepoți, nepoate, strănepoți, logodnici, logodnice, veri primari, veri secundari, alte rubedenii și amici ai rubedeniilor.
Actul II: este debarcată logistica: sacoșe, cădițe din plastic pentru îmbăierea sugarilor, scaune pliante, lăzi cu bere, grătare etajate, mangal, lăzi cu bere, cutii frigorifice, pepeni, lăzi cu bere, saci de dormit, saltele pneumatice, lăzi cu bere. Aici e purici, mami! – țipă o adolescentă îngrozită. Unde-i insecticidul? Știe Raul. Unde-i Raul? E la closet. Dă-i un telefon. Ciripește celularul. Semnalul țâșnește dintre creste, ajunge la satelitul de comunicații RB-26ă5 și se-ntoarce îmbățoșat în Munții Neamțului. De pe tronul privatei, Raul dă indicații prețioase: E-n punga cu mirodenii. Fâsâie spray-ul. Nu-s purici, doamnă! – protestează cu demnitate pădurarul. Las-că nu strică!
„Nu este plăcere pe lume mai mare / Decât vânătoarea…” Mami, vreau pipi! „Drencova, minimalnaia glubina…” Unde-i Cerasela? E-n pârâu. Tati, scoate-o pe Cerasela. E-un cal pe mal. Atenție, caii mușcă!… La grătarul cu trei rafturi meșteresc inginerul 1, inginerul 2 și patronul-boss. O codană cu picioare lungi s-a descălțat și calcă prin iarbă ca pe ace. E urzici, Ludmila! Se infectează! În camera „rămasă liberă” se trag fire și se instalează boxe rituale. Bumba-bumba, bumba-bumba… Stere, bagă micii. Mami, vreau pipiiii… Du-te-n șură, că „dincolo” e ocupat. Raul, unde-s cărțile de joc? În sacoșa cu medicamente.Bumba-bumba, bumba-bumba. Inginerul 3 e nedumerit: Ce curent e aici? Pădurarul ridică din umeri: Electric, dom’le. Pe naiba, n-are nici 15 hertzi. Nu vezi, ventilatorul abia sfârâie. Bumba-bumba… Tati, Codrin s-a urcat pe cal. Dă-te jos, bă, că-ți rupi gâtul! Bumba-bumba… Ăștialalți, când se cară?
„Ăștialalți” eram noi. Ne-am cărat, pășind în ritm vioi: bumba-bumba…
