În sfârșit, au ieșit și știriștii de sport din sevraj… După această „silence of the mielu” impusă de alegerile europarlamentare, au făcut iarăși buchet de microfoane dinaintea bărbiei despicate douglasian a lui Gigi Becali. La știrile din sport paritatea a fost perfectă: una cu Becali, una cu restul lumii. Chelul și-a dorit tichie de mărgăritar și românii, generoși, i-au oferit-o: l-au trimis în Parlamentul European! Ca să scape de el, cred eu, l-au trimis LA MUNCĂ! Căci una e parlamentul nostru și altă mâncare de oaie parlamentul european. Îmi place să cred că acolo oamenii se supun programului, regulamentului, nu invers. Sper că acolo oamenii sunt activi, au sarcini, proiecte, nu moțăie prin fotolii. De-aia zic, ăsta e cel mai mare bine pe care (ș)i l-au făcut românii. Desigur, unuia obișnuit să facă toată ziua ce-l taie capul, să cheme televiziunile „la palat” când se plictisește, nu prea o să aibă stare, după cum n-a vădit nici o veleitate pentru statul în bancă la școală. Omul de acțiune, „de combinații”, e chemat acum să elaboreze legi (unii mai răuvoitori ar fi zis „să elucrubeze”!). Poate că, descurcăreț cum îl știm, o să repete figura aia magistrală cu Armata… Să dea terenul ăsta de aici, de la capu’ satului, pe unul echivalent în intravilan, așa cam între Franța și Italia, ca să ne lipim și de niscai Alpi și de oleacă de Mediterană!
Presimt, deci, că o să-i cam iasă Europa pe nas mușteriului. Numai că nici n-o să-l vedem mintenaș înapoi fiindcă aici îl așteaptă DNA-ul cu brațele deschise, iar asta sugerează deja niște brațe încrucișate în contrapartidă. Așa că mesajul lui Jiji către europeni nu poate fi decât unul voievodal: dacă voi n-o vreți pe Steaua, eu vă vreau!
