Parcă nu-mi vine a crede că, peste două săptămâni, Ion Iliescu va trece pe răbojul contului său personal suma de 87 de primăveri, plus 87 veri, plus 87 toamne și plus 87 ierni.
Of, My God, ce de anotimpuri a mai parcurs și ăsta! Iar începând cu data de 3 martie, va inaugura ciclul cu numărul 88! Oare cu câți dintre noi timpul va fi la fel de larg la pungă? Altfel zis, de ce ține Cel de Sus să-i facă pe dictatori atât de longevivi? Mare enigmă!
Și unde mai pui că personajul nostru, chiar dacă nu e tocmai verde brotăcel, e oricum verzui la culoare. Învingeți-vă repulsia firească și uitați-vă bine la el: nu poartă scutece ”Seni”, știe să ne spună – fără să privească în buletin – cum îl cheamă, iar inteligența îl slujește în continuare, chiar dacă funcționează după algoritmul bolșevic. Că are proteză dentară? Proteza dentară nu mai e de mult un semn de bătrânețe. Știu oameni de 40 de ani care abia de mai stau într-un dinte, și ăla clătinându-se la cea mai mică tuse.
O proastă din presă – care e mare șefă pe la ziarul ”Curentul” – zicea în gura mare, să tot fie vreo zece ani de atunci, că abia așteaptă să moară Iliescu, pentru a putea să urineze ca o iapă pe mormântul lui. Eu tare mă tem pentru proasta respectivă, că nu se știe cine pe mormântul cui va urina. Mai ales dacă longevivul Iliescu va bea câteva beri și îl va trece necesitatea fiziologică exact în preajma locului de veci al respectivei!
Principala misiune a lui Iliescu pe această planetă a fost să ne țină țara în loc. Stalinist până dincolo de bumbacul chiloților, el i-a pus opritoare dezvoltării. Și i-a urât cu tot sufletul lui hidos pe promotorii progresului economic: Ion Rațiu, Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu.
Pe cei de rând, Iliescu i-a mințit și manipulat. Pe cei de sus, i-a cumpărat. Tudor Gheorghe i-a mâncat din palmă stafilococi proaspeți, Mălăele la fel. Fără acești lingăi de lux, istoria României s-ar fi scris, nu s-ar fi mâzgălit.