La meci

La vremea primelor transmisii sportive de la Iași, stadionul avea, pe partea tribunei a II-a, și pe laturile „oficialei”, trei rânduri etajate de lavițe din brad pe post de tribună. Nici vorbă de cabină pentru radio-comentator; microfonul se instala pe marginea terenului.
Nici alții nu erau mai breji; după câte îmi amintesc, și câteva meciuri inter-țări le-am transmis tot de la nivelul gazonului: Turcia-România (Ankara), Polonia-România (Cracovia), Elveția-România (Zürich). Abia mai târziu au apărut amenajările și utilitățile ce aveau să devină obligatorii, între care, și cabinele comentatorilor. Prima oară am urcat într-o astfel de încăpere insonorizată la Moscova, pe stadionul Lujniki, cu prilejul meciului URSS-Austria, transmis de tvr. Între jocul urmărit din înaltul tribunei, cu deschidere generoasă a priveliștii, și cel văzut „din iarbă”, diferența este consistentă. De sus prinzi ansamblul, construcția fazei, intențiile tactice, de jos percepi direct și vibrant efortul, strădania, icnetele, trosnelile, ba receptezi și frânturi din imprecațiile cu care se gratulează combatanții. A treia postură, aceea de telespectator, ne-a lenevit de tot și se cuvine să-i mulțumim dlui Voiculescu, autorul cinicei afaceri GSP, care ne-au determinat să redescoperim, vrând-nevrând, stadionul. Am făcut-o și eu. Spre a-mi reaminti de tinerețe, mi-am zis să văd marele meci mare Iași-Buzău ca pe vremuri, de la nivelul terenului. Din tribună, deci, rândul 1. Proastă inspirație! Încerc o relatare după rețeta caragealiană a schiței „La Moși”, înșirând impresii nude, poate cineva le aude. Că nu-s, din păcate, proprii doar Iașului.
Mai întâi, lumea năboind din toate direcțiile și călcând temeinic în picioare straturile cu florile Primăriei. Șoferii, în văzul sumedeniei de polițiști și jandarmi îngăduitori, și-au așezat mașinile taman peste gazonul abia întremat după seceta primăverii. Percheziție corporală, după ce treci de turnicheții ciripitori. Morman de brichete, cutii de bere, sticle de votcă, capse și pocnitori. Semințe, semințe, semințe.
La biserică se vine cu lumânări, la meci, cu semințe de răsărită. Au dispărut vânzătoarele bronzate din născare; în veacul XXI, semințele se vând ambalate în vid, cu termen de garanție și sigla producătorului. Creditându-l pe fiecare spectator barem cu o pungă (unii au câte două-trei), un calcul simplu arată că, în sâmbăta cu pricina, s-au ronțăit în Dealul Copoului 2 (două!) tone de sâmburi de floarea soarelui! Dl Voiculescu ar trebui să revendice cotă-parte din încasările comercianților de bomboane agricole: dacă nu inventa GSP-ul, noi rămâneam acasă, și semințele, în raft.
Găsesc un locșor și mă așez pe scăunelul de plastic fără spătar, mult asemănător cu o oliță de noapte. Dar iată că pe balustrada din fața noastră se instalează cu fundul vreo 10-12 zdrahoni rași în cap. Nu se mai vede nimic, toată lumea protestează – nici un semn că ’mnealor ar catadixi să se dea la o parte, așa că ne bejenim cu toții, vreo 200 de năpăstuiți, din pricina pâlcului de (aflăm mai târziu) „susținători”. Probă de lașitate colectivă. Asta e. Când portarul oaspeților se pregătește să degajeze, tot stadionul intonează un oooo! prelungit, care, în clipa lovirii mingii, se preschimbă în răcnetul vehement „suge…!” spre deliciul tuturor, inclusiv al părții femeiești, bine reprezentată în tribună. (Doamne, ce de fete faine! Câtă tristețe!) Meciul se consumă înăbușit, cu trosneli, simulări, pase aiurea și realizări puține – adică asta vedem din felia noastră de teren, ce-o fi dincolo, Dumnezeu știe! Face turul stadionului un personaj ridicol și diliu, costumat în husar și trăgând după el, nu se știe de ce, portretul înrămat al lui Cuza.
La o vizită a președintelui Băsescu, în aceeași costumație, tăbârcea portretul lui Mihai Viteazul. La radio, un confrate din alt veac (el în XXI, eu, în XX) relatează cu seriozitate tâmpă că balonul este lovit „de către” (!!) Popescu. E vremea stricătorilor de limbă, iar radioul își are parte grasă în intoxicarea nației cu formule curat cretine… Tot la radio aud că meciul s-a terminat în coadă de pește: 1-1. N-am văzut nici un gol. Poate prind, la noapte, reluările de la Sport-ro.