La kilogram

A mai trecut o săptămână europeană peste neputința noastră. Banii pentru participare, ăsta e scopul echipelor noastre. Bine, ele ar vrea să mai suplimenteze cu câte o victorie sau măcar cu un egal, dar asta se va întâmpla mai degrabă conjunctural. Acum, în prima etapă, mai aproape de adversar mi s-a părut Astra, însă genul de execuții pe care le așteptam de la Alibec și Budescu au apărut la poarta giurgiuvenilor. Steaua, după ce că merge pe ață în Liga Europa, și-a mai aprins și paie în cap prin prostia comisă în primul rând de Enache, cea a lui Tamaș venind aproape ca o consecință. Nivelul de joc și calitatea fotbalistică n-ar trebui să constituie o noutate, de aceea rămâi perplex când citești în editorialul lui Ovidiu Ioanițoaia că Steaua „s-a întărit în intersezon, a vândut, dar a și cumpărat”! Ca să-i dăm cumva dreptate șefului celui mai tare ziar de sport din țară, mai ales că e singurul, ar trebui să ne raportăm la… kilograme! Da, Steaua a vândut câteva kile de Varela, Chipciu și Stanciu, en detail, însă s-a aprovizionat en gros! Culmea, tocmai acum vine această afirmație, când Steaua n-a avut titular la echipa națională. Practic, în afară de Adi Popa și de accidentatul Pintilii, Reghecampf n-are ce-i propune lui Daum. Ba s-a mai și făcut de râs reproșându-i neamțului că l-a trimis în tribună pe Achim, în timp ce el, „neamțul” nostru, l-a mutat din tribună pe bancă. Dar marea-uriașa-eterna problemă a Stelei rămâne Gigi Becali. Când scapă omul ăsta la microfoane, e prăpăd. E adevărat, nimeni nu face vreun efort ca să-l împiedice să scape sau măcar să n-o facă așa des. E ca atunci când trece pe pășune turma de oi, care mărunțesc iarba cu dinții lor, de rămân după aia vacile flămânde. Nicio aluzie cu această analogie, a fost doar o exprimare la nivelul de pricepere a împricinatului. Dincolo, la Astra, Șumudică se laudă că are noroc de patron care nu se bagă la tactică și că el oricum n-ar permite. Stai așa, să-și mai revină Niculae, că și Becali se dădea înțelepțit când ieșea de la țuhaus.