– Scriitorii suceveni se vor înfrunta atât la o „judecată publică a cărților”, cât și în instanță
Mănușa aruncată de scriitorul și publicistul Ion Drăgușanul tuturor detractorilor săi, gest prin care-i invită pe toți cei care îi contestă scrierile și îi „urăsc cărțile” să participe la o judecată publică în care să i le „desființeze”, a fost „prinsă”, în semn de acceptare a provocării, de poetul Ion Cozmei, redactorul șef al revistei sucevene de literatură și istorie literară „Țara Fagilor”, publicație care, în ultimul număr (nr. 4/57 octombrie-decembrie 2006), a găzduit interviul declanșator al unei polemici care va fi tranșată și în instanță.
– Ion Cozmei afirmă că scrierile lui Ion Drăgușanul „pot să-și găsească locul prin… ”
Ion Cozmei (care a debutat literar în anul 1965, editorial – după două decenii, iar din anul 1995 este membru al Uniunii Scriitorilor din România) îi contestă lui Ion Drăgușanul calitatea de scriitor. „Cine l-a decretat scriitor pe Ion Drăgușanul?” întreabă el adăugând faptul că „atâta timp cât Ion Drăgușanul nu este membru al unei asociații de breaslă scriitoricească nu-și poate aroga acest titlu”. „Calitatea de scriitor – subliniază Ion Cozmei – ți-o conferă cărțile originale pe care le-ai scris, despre care s-au pronunțat criticii literari contemporani. Nu cunosc vreun critic literar care să se fi pronunțat despre cărțile lui Ion Drăgușanul. Ba mai mult, , , este, în proporție de 60%, o suită de acrostihuri care pot să-și găsească locul prin… ”. „Condiția de a deveni membru mai întâi al Societății Scriitorilor Bucovinei – spune Ion Cozmei – este de a fi publicat măcar o carte de beletristică originală, iar apoi, pentru a deveni membru al Uniunii Scriitorilor din România, trebuie să depui un dosar care să ateste că ai cel puțin trei cărți publicate, cărți despre care s-au scris cronici semnate de critici autorizați în reviste de specialitate și să ai recomandările a trei membri ai uniunii, cu o vechime în breasla scriitoricească de minimum cinci ani. Ion Drăgușanul poate fi numit publicist mercenar, compilator, în cel mai bun caz îngrijitor de ediție, sau scriitor…de vagoane, pentru că există o astfel de meserie”.
– „DrăgușaNUL” și „Ivan Nuliuk”
Conflictul dintre Ion Drăgușanul și Ion Cozmei durează de mai mulți ani. Cei doi s-au confruntat și într-un proces în instanță, după care lucrurile s-au mai calmat. Cu mai bine de un an în urmă s-au aprins din nou spiritele, cei doi fiind protagoniștii unui veritabil duel în texte de presă și epigrame. Câteva din epigramele lui Ion Drăgușanul la adresa lui Ion Cozmei au apărut în numărul special al revistei „Octombrie de Bucovina” („Poeți Suceava are trei: / Ion, Beldeanu și Cozmei; / Iar mari epigramiști un milion: / Cozmei, Ion, Cozmei, Ion…”) fiind alăturate unui text ironic și acid intitulat „Divinul doctor ucrainean în literatură și obrăznicia românilor versificatori”, text care poartă semnătura Ivan Nuliuk, o replică la sublinierea lui Ion Cozmei, care accentua malițios numele adversarului său scriindu-l DrăgușaNUL, accentuare la care acesta a avut o replică în versuri: „Mi-am ales un nume care / să-mi tot spună că sunt nul, / căci doar prostul, că-i fudul, / se socoate…o valoare”. Ion Cozmei spune că decizia lui Ion Drăgușanul de a-și scoate cărțile la o judecată publică este binevenită. „Mi-a ridicat mingea la fileu”, afirmă el adăugând că „oricum aveam de gând odată să-i desființez calitatea de scriitor pe care și-o arogă și pe cea de mare organizator de manifestări culturale”. În privința studiilor lui Ion Drăgușanul, la care a făcut referire prof. Nicolae Cârlan în interviul din revista „Țara Fagilor”, în care afirma că dacă acesta „ar avea un pic de tupeu de calitate, și-ar completa studiile liceale și s-ar prezenta la examenul de bacalaureat înainte de a pune note și a stabili , în virtutea competenței dobândite prin profesia de publicist mercenar”, Ion Cozmei recunoaște că, în ceea ce privește calitatea de scriitor, acestea „nu contează”. „Totul e – spune el – să scrii cărți originale, despre care să se pronunțe criticii literari, și să fii acceptat în breaslă”. „Nu același lucru – adaugă Ion Cozmei – este însă valabil în cazul postului de referent la Centrul de Creație pe care îl ocupă de Ion Drăgușanul. Este un post pentru care trebuie să aibă studii superioare și pe care îl ocupă în mod ilegal”.
– Un proces cu o instanță formată din trei doctori în istorie, la care grefieri vor fi ziariștii
Ion Drăgușanul a anunțat deja data și locul confruntării publice. Afișul, pe care apar toate cărțile pe care le-a scris sau de apariția cărora s-a îngrijit Ion Drăgușanul, este conceput ca o citație consemnând faptul că „în dosarul cauzei nr. 1/P/ 2007, privind activitatea infracțională a inculpatului Ion Drăgușanul, vinovat de scrierea de cărți, de recuperări de memorie și de prozelitism în rândul tineretului prin debuturi editoriale, infracțiuni săvârșite fără aprobarea competentă a SSB, se citează părțile vătămate, Ion Cozmei, Nicolae Cârlan și Pavel Blaj etc., pentru ziua de miercuri, 21 februarie 2007, ora 13:00, în Sala a Bibliotecii Bucovinei , în fața unei instanțe formate din istorici, pentru a participa la JUDECATA CĂRȚILOR”. “Am constituit deja – spune Ion Drăgușanul – o instanță, formată din trei doctori în istorie și va trebui să găsesc un aprod, un moderator, iar grefieri la acest proces vor fi ziariștii. Procesul va începe cu prezentarea , față de care trebuie să mă apăr, apoi vor fi chemați toți cei care au de atacat o carte sau alta. Nu pe mine să mă atace, ci cărțile. De altfel, nu există o bancă a acuzatului, ci o , cărțile mele, care vor fi frumos rânduite”. Ion Drăgușanul nu are nimic împotrivă ca contestatarii să aducă ei „judecătorii”. „Eu doar îmi voi apăra cărțile, puțin îmi pasă cine va alcătui instanța – spune el – oricum până în toamnă îi voi chema pe Ion Cozmei și pe Nicolae Cârlan în fața unei adevărate instanțe de judecată. Prea descalificant a fost atacul. Atac la credibilitatea mea, ca autor. Pentru că nu sunt în stare să-mi atace o carte, le este străină istoria Bucovinei, atunci, mă atacă pe mine, dar josnic, dezumanizant”. Și adăugă în final: „Oricum asupra cărților se pronunță până la urmă timpul”.
