La hramul mănăstirii Dragomirna



La hramul mănăstirii Dragomirna
La hramul mănăstirii Dragomirna

Nu departe de Suceava, în mijlocul unor codri seculari, care nu de puține ori l-au văzut pe Marele Ștefan potolindu-și setea la izvorul numit astăzi Fântâna Doamnei, se ridică două monumente de referință ale arhitecturii noastre bisericești: fosta mănăstire Pătrăuți și mănăstirea Dragomirna. Prima îl are drept ctitor pe Ștefan cel Mare și Sfânt, cealaltă pe mitropolitul Anastasie Crimca.
Aflându-ne întâmplător prin aceste locuri, în ziua de 15 iunie a anului curent, am pășit alături de oamenii care se îndreptau spre sfântul lăcaș, cu fețele pline de speranță și bucurie.
Înaltă și impunătoare, cu turla ei zveltă, sculptată în piatră, Dragomirna îi aștepta.
Deasupra, pogorâse însuși Sfântul Duh. Corul soborului de preoți, cel al bisericii din Bosanci și mai cu seamă cel al călugărițelor din Dragomirna, printre care se distingea divina voce a maicii Teodora, economa mănăstirii, intonau imnuri de slavă, parcă pentru a-i veni în întâmpinare.
Duhul Sfânt pogorâse într-adevăr în inimile tuturor. Altfel nu-mi pot explica mulțumirea sufletească ce iradia de pe fiecare chip. După predica în care ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților a reușit să facă cunoscută mulțimii taina Sfintei Treimi, s-au întins mai multe mese cu bucate specifice locului. Românii, rușii lipoveni, ucrainenii și cei de alte etnii stăteau alături și se înțelegeau de minune. Era doar pogorârea Duhului Sfânt care odinioară îi făcuse pe apostoli să priceapă mai multe limbi.
Într-un fel, se respecta o veche tradiție. Sfântul Paisie (Velicicovschi), rus venit aici ca stareț, din părțile Kievului, obișnuia să oficieze în trei limbi: rusă, ucraineană și română. Nu întâmplător Pogorârea Duhului Sfânt era și hramul mănăstirii Dragomirna.
Hram la Pătrăuți în septembrie.
Peste vreo două luni, vom avea hramul bisericii din Pătrăuți, Înălțarea Sfintei Cruci. În cinstea acestui mare eveniment, vom izbuti să organizăm un muzeu religios cu mai multe obiecte de cult sau cu altele care au aparținut unor înalte fețe bisericești. Menționez, spre exemplificare, câteva cărți religioase care au aparținut lui Petru Movilă, Veniamin Costache și chiar ceasornicul cu temă biblică al lui Paisie Velicicovschi, supranumit Paisie cel Mare, de la care s-au influențat titanii literaturii ruse și universale, Dostoievski și Tolstoi.
Nimic mai firesc ca după ce Sfântul Duh s-a pogorât printre noi și ne-a îndumnezeit sufletele să ne călăuzească, cu același elan pios, spre înălțare, adică la hramul bisericii lui Ștefan cel Mare și Sfânt.
Prof.Arhid. Ștefan HRENIUC