„La fliușcă și la halbă”

„La fliușcă și la halbă”
„Gospodarul care nu-și mai face de lucru cu băuturile se deosebește ca cerul de pământ de cel care ține la «fliușcă» și la «halbă». Omul treaz se bucură de sănătate și-i drag de viață. El are întotdeauna gust bun la mâncare, fie asta cât de slăbuță. Stomahul lui e sănătos și-i rîșnește mâncarea așa că-i priește și se prinde de dânsul. Pentru aceea și are omul cel treaz dragoste și putere de lucru. Cel treaz îi și om cruțător și cu bună chibzuială. Când are să vândă ceva nu-și leapădă marfa pe o nimică, ci o ține în preț, că doar n’are să vie propinatorul sau alt jidov cămătar să i-o împlinească. Dacă a făcut negustorie bună nu se pune pe aldamașuri, ca să-și mătrășească banii, ci și-i pune frumușel în pungă și-și ține strună drumul spre casă. Aici își plătește el toate și așa n’are nici o grijă, că i-a luat jecuția straiele de pe grindă. Este oare fraților o viață mai frumoasă, mai plăcută, și mai fericită, decât aceea când te vezi că orice pe pământ își merge tare bine, iar în cealaltă viață ai nădejde tare că-i căpăta răsplata celor drepți?”.
„Deșteptarea”, Anul I, Cernăuți, 15 Martie 1908, Nr. 9.
“Moșia Tătărașilor”
“Din discuțiile contradictorii ale consiliului comunal de luni, 11 Martie a.c., am desprins unele constatări puțin îmbucurătoare cu privire la moșia «Tătărași», moșie dăruită orașului de boierul Sturza. Am, însă, toată convingerea că toate aceste anomalii, se vor ameliora cu vremea, deoarece toți d-nii consilieri au căzut de acord că, așa cum au mers lucrurile până acuma, nu mai pot continua. Astfel, s-au ridicat obiecțiuni că sunt cetățeni, unii chiar funcționarii cu leafă pe peste 10.000 lei, care dețin câte trei, patru, cinci și chiar șase parcele (parcela e de jumătate de hectar), pe când alții, nevoiași, de-abia ce au primit câte una singură sau de loc”.
„Suceava”, Anul I, Nr. 11-12, Martie 1935.