Vorbeam acum câțiva ani cu un ziarist străin, un ziarist experimentat, și îi explicam modul în care abordăm noi anumite subiecte. Îi spuneam, extrem de mândru de mine, că, spre exemplu, în cazul în care o formație cunoscută cântă într-un club din Suceava, noi publicăm o știre, fără a solicita bani patronilor clubului respectiv. La fel, și în cazul în care în diverse cluburi sunt organizate alte acțiuni ce au un grad ridicat de interes pentru suceveni. Și îi explicam că nu cerem bani organizatorilor, chiar dacă pentru ei știrea respectivă însemnă reclamă, chiar dacă de pe urma știrii ei încasează bani frumoși.
Cum spuneam, eu, obișnuit cu anumite obiceiuri ale zonei, eram extrem de mândru de mine când îi povesteam toate acestea ziaristului venit dintr-o țară aflată cu ani lumină în fața noastră. Am fost, însă, extrem de dezamăgit când am văzut că fizionomia ziaristului străin nu se schimbă. Mă așteptam să sară în sus, să-l văd șocat, să scoată exclamații interminabile de uimire. Ți-ai găsit.
Extrem de calm, mi-a explicat că abordarea pe care i-o prezentasem eu, cu un entuziasm nedisimulat, este absolut normală. Că rolul presei este acela de a informa, că rostul unui ziar este și acela de a-i oferi cititorului informații utile pentru petrecerea timpului liber. Că prin astfel de informații faci reclamă unui club, restaurant sau magazin e partea a doua. Ca ziar, ești obligat să-ți informezi cititorii în spațiul publicistic pe care îl consideri necesar. Dacă organizatorul respectivului eveniment vrea un articol mult mai mare decât consideră ziarul necesar să publice, este altă problemă, deja se intră strict în sectorul publicitar.
Mi-a revenit în minte această discuție zilele trecute, după ce am publicat un articol în care anunțam că „Penny Market” va deschide trei magazine în Suceava. Câțiva cititori ne-au și acuzat imediat că facem reclamă magazinului respectiv. În fond, chiar dacă era așa, nu era nimic rău în asta, din contră. Numai că articolul respectiv a avut strict rolul de informare a cititorilor noștri. Sincer, ca să nu fiu ipocrit, aș fi vrut ca articolul în cauză să fie o reclamă plătită de magazin. Din păcate pentru latura financiară, nu a fost.
Observ, însă, că orice articol în care se anunță deschiderea unui magazin e taxat imediat ca reclamă mascată. Mai mult, dacă prezentăm un eveniment, un accident să spunem, și, pentru localizare, menționăm că e în zona unui anume complex comercial sau a unei anume societăți, iar suntem taxați că facem reclamă mascată respectivei unități. Reclamă mascată care, în presa scrisă, nu este interzisă.
Sugestiv este răspunsul dat de un cititor altuia, care ne acuza că am făcut reclamă mascată Policlinicii Bethesda, după ce am spus că un accident a avut loc în această zonă: „De ce nu au spus «în zona marcată din combinat, în imediata apropiere a CPL-ului»? Dacă spuneau Bazar, iar era reclamă. O grămadă de comercianți acolo…
Chiar nu vi se pare absurd ce spuneți?”
O fi absurd, nu o fi absurd, cert este faptul că ceea ce pentru alții (presa străină) înseamnă normalitate, pentru noi este anormalitate. Ceea ce pentru ei înseamnă informarea publicului, la noi este catalogat ca interese mascate. Dar, cum spuneam, acești „alții” de care vorbim sunt din țări cu ani lumină în fața noastră.
