În urmă cu aproximativ 20 de ani i se dădea cuvântul într-o sală plină cu oameni. Era la tribunal, iar el, într-o boxă a acuzaților. În urmă cu aproximativ o lună, Vasile era chemat din nou la microfon, de data aceasta în aplauzele a sute de spectatori, care îi aflaseră povestea din reportajul video difuzat în cadrul Galei „Top 10 Suceveni” (13 decembrie 2019).
“ La școală nu am avut nici măcar mențiune. La școala vieții, însă, am primit 10”
Toți ochii erau țintiți asupra lui Vasile și, îmi mărturisea ulterior, drumul de la masa la care stătea la microfonul pregătit de organizatori i s-a părut foarte lung.
“Sergiule, știu ce voi spune, o să le pară rău că mi-au dat microfonul”, glumea Vasile, cu puțin timp înainte de gală. În acea seară, însă, Vasile a trăit cele mai mari emoții din viața lui. S-a abținut cu greu să nu plângă. “Am uitat tot ce intenționam să spun!”, povestea câteva zile mai târziu.
Cu trofeul galei în mână, Vasile a reușit totuși, chiar după prima frază, să determine audiența să-i mai dea un rând de aplauze. “La școală nu am avut nici măcar mențiune. La școala vieții, însă, am primit 10”. Iar școala vieții a fost una extrem de dură pentru Vasile, care, pe vremea când era numai un copil, a ajuns pe străzi, dormind prin scările de bloc din cartierul George Enescu al municipiului Suceava și învelindu-se cu preșuri de la ușile apartamentelor.
Își amintește cum într-un an, de Crăciun, plângea într-o scară de bloc din zona Mobilă, auzind în spatele ușilor închise oameni sărbătorind, în timp ce el, copilul nimănui, se învelea cu mai multe preșuri să îndure frigul. O vreme a dormit chiar în uscătorul de la etajul IV al blocului în care a locuit, într-un apartament la parter, până când mama sa a vândut locuința și a plecat într-o comună din județul Botoșani cu bărbatul cu care își refăcuse viața.
Era doar un copil când tatăl său, gravor în sticlă, a ajuns la pușcărie, după ce și-a înjunghiat soția, Vasile fiind cel care și-a găsit mama plină de sânge.
Tatăl lui Vasile s-a eliberat după mai mulți ani de detenție, însă, fără un acoperiș deasupra capului, a ajuns pe străzi și a căzut în patima alcoolului, fiind găsit mort după mai mulți ani în zona Dorna din cartierul George Enescu.
„O Biblie pe care mi-a trimis-o cineva la pușcărie mi-a schimbat viața”
“Copilăria mi-a fost frumoasă până la vârsta de 11 ani. După aia a urmat cealaltă copilărie, cu bătăi îngrozitoare primite de la tatăl meu vitreg. Pe stradă, am tras foame, frig, papuci rupți, iarnă, singurătate, nopți în care nici nu aveam unde dormi sau ce mânca. Visam o casă, o familie, pe cineva care să mă ajute. A trebuit să supraviețuiesc furând, orice se putea, numai să am a doua zi din ce trăi”, povestește Vasile Bolohan.
Părea că va avea aceeași soartă cu cea a tatălui său. Vasile era deja pe străzi, o vreme își găsise și el alinarea în alcool, iar la un moment dat a ajuns și la pușcărie. Pentru furt. “O găinărie”, spune Vasile.
În spatele zidurilor penitenciarului Vasile a înțeles că “e o pedeapsă de sus” și a găsit într-o Biblie răspunsurile la multe dintre întrebările care îl măcinau.
“Pot spune că o Biblie pe care mi-a trimis-o cineva la pușcărie mi-a schimbat viața. Cred că era prin 2001, când mama unui prieten mi-a trimis un pachet la pușcărie, iar în pachetul respectiv era și o Biblie. O mai am și acum. Cartea aia tare multă liniște mi-a dat. M-a învățat să merg mai în față. Mă rugam să găsesc un loc de muncă și să am o familie. Iar rugăciunile mi-au fost ascultate”, vorbește Vasile după 20 de ani.
“Asta este cea mai mare realizare a mea”
Luna viitoare se fac 12 ani de când Vasile locuiește în Leeds (Anglia). Este căsătorit din 2007 cu Victoria, o moldoveancă ce a venit la Suceava să facă facultatea și l-a cunoscut pe Vasile într-un bar de la intrarea din cartierul Obcini. Au împreună un copil, pe Alex, care are aproape 11 ani. Alex s-a născut în Anglia și mai face mișto de engleza lui taică-su. “Cică e de șantier (n.r. – râde). Păi chiar de acolo e…”, completează suceveanul din Leeds, precizând că familia este “cea mai mare realizare a mea”.
A ajuns în Anglia după ce un prieten i-a oferit de muncă acolo: “Până am plecat înspre Anglia, trei zile am închis telefonul nu care cumva să mă sune că s-a răzgândit”.
Vasile lucrează în construcții. E muncitor pe șantier. Unul harnic, priceput, care a început, și nu îi e rușine să o spună, de la mătură. De ani de zile Vasile își împarte banii câștigați cu greu pe șantierele din Leeds cu copii năpăstuiți din România, fiind implicat în zeci de campanii umanitare la Suceava, destinate în principal copiilor orfani ori provenind din familii sărace sau dezorganizate.
Sute de copii au fost în excursii de una sau mai multe zile, au primit haine, jucării (de dulciuri nici nu se mai pune problema), medicamente, sprijin financiar, unii s-au ales chiar și cu o casă nouă, în urma acțiunilor de strângere de fonduri puse la cale de Vasile.
Vasile a ajutat la rândul său zeci de suceveni să ajungă în Anglia și să își găsească un loc de muncă. Tot el a fost cel care l-a sprijinit încă de la început pe antrenorul de box Andu Vornicu, mare parte din echipamentul necesar pregătirii pugiliștilor CSM Suceava fiind asigurat de Vasile din propriul buzunar. În 2019, de exemplu, sportivii lui Andu Vornicu au continuat să facă performanță, obținând nu mai puțin de 12 medalii în competițiile oficiale, printre care și un titlu de vicecampion european de junior, antrenorul sucevean mulțumindu-i public prietenului său din Leeds.
Despre toate astea au scris ziarele, s-a dat și la televizor, povestea lui Vasile, la rândul lui un fost copil al străzii, cu o copilărie de coșmar, petrecută în mare parte pe străzi, fiind de-a dreptul impresionantă. Mai cu seamă pentru faptul că, deși a ajuns la un moment dat și la pușcărie pentru furt, suceveanul a reușit să-și găsească un rost în viață, să-și întemeieze o familie și, din salariul câștigat cu greu printre betoniere, pichamere și macarale, să dăruiască bucurii și zâmbete acolo unde e mai mare nevoie de ele.
Și a adunat Vasile și o armată de prieteni în spatele său, care au răspuns de fiecare dată prezent la campaniile umanitare inițiate pe rețelele de socializare de către românul din Leeds.
“Am obținut acest premiu (n.r. – trofeul Galei „Top 10 Suceveni”) pe care îl dedic și îl împart cu toți acei oameni care au sprijinit acțiunile pentru copiii orfani. L-am pus în așa fel încât să îl văd zilnic, să nu îmi uit menirea. V-aș fi menționat pe toți în discursul meu, dar precum am spus, eram super-mega-emoționat deoarece ultima dată vorbisem în fața mulțimii, cu 20 de ani în urmă, la tribunal”, scria recent Vasile pe pagina sa de Facebook.
