O moldoveancă de-a noastră a fost la un pas de a ajunge soție de țar. Se întâmpla la începutul secolului al XVIII-lea, iar numele celei care l-a fermecat pe Petru cel Mare este Maria Cantemir. Din păcate, fiica domnitorului erudit al Moldovei Dimitrie Cantemir a fost obligată să avorteze și astfel un posibil mariaj cu țarul Rusiei s-a năruit. La 300 de ani de la aceste evenimente, vechea capitală imperială a Rusiei țariste își dezvăluie măreția, în ciuda faptului că a trecut printr-o revoluție sângeroasă, cea din 1917, care a dus la instalarea bolșevicilor la putere, și a doua conflagrație mondială, care a afectat serios Leningradul, așa cum se numea atunci, în cele aproximativ 900 zile de asediu german.
Sankt Petersburg este orașul care colcăie de istorie. Chiar dacă unele episoade ale trecutului nu sunt dintre cele mai plăcute, fiecare clădire, fiecare pod, fiecare catedrală are propria poveste. Una care poate fi ascultată pe o terasă, la o vodcă tradițională, într-una din splendidele nopți albe ale orașului de pe malul Nevei.
Și dacă tot e să plecăm de la ceva mic pentru a ajunge la construcțiile simbol ale Sankt Petersburgului, primul popas poate fi la Muzeul Faberge. Este un muzeu mic, aflat într-o clădire de pe cheiul unuia dintre canalele Nevei.
Ouăle bijuterii realizate ca daruri pentru familiile imperiale ruse sunt de-a dreptul remarcabile. Din cele peste 50 de astfel de opere de artă câte au fost realizate, la muzeul din Sankt Petersburg se mai găsesc doar 9, care au fost răscumpărate de un oligarh rus pentru a fi oferite publicului în cadrul unei expoziții permanente. Dacă ați vizitat cumva expoziția de ouă Faberge de la Muzeul Bucovinei din Suceava, vă pot spune că nu ați văzut nimic din ceea ce este la Sankt Petersburg.
Catedralele Sankt Petersburgului
Rusia nu ar fi Rusia fără catedralele sale celebre, iar la Sankt Petersburg se găsește unul dintre cele mai mari edificii religioase din Europa. Este vorba de Catedrala „Sf. Isaac”, situată pe malul stâng al Nevei, ale cărei turle aurite se vedeau de la mulți kilometri depărtare, și care este a patra ca mărime de pe bătrânul continent. Pentru a fi apărată de bombardamentele armatei germane din al Doilea Război Mondial, turla catedralei a fost acoperită pentru a fi protejată.
Poate cea mai frumoasă construcție religioasă din Sankt Petersburg este Catedrala „Mântuitorului de pe Sângele Vărsat”. Ridicată în stilul clasic rusesc, cu turle sub formă de ceapă, catedrala are și un istoric sângeros, așa cum sugerează și numele.
În 1881, țarul Alexandru al II-lea a fost rănit de o bombă amplasată de anarhiști și și-a pierdut viața. Pe acel loc s-a decis ridicarea unui monument în memoria țarului, iar acesta a fost actuala catedrală. Istoria acestui lăcaș de cult avea să cunoască și alte episoade zbuciumate. În Marele Război de apărare a patriei, așa cum numesc rușii cel de-al doilea conflict mondial, catedrala a funcționat ca morgă temporară, pentru ca ulterior să fie transformată, timp de circa 20 de ani, în depozit de legume. Cu alte cuvinte, Ceaușescu a avut de unde se inspira.
Ermitaj, istorie și artă pe metru pătrat
Palatul de Iarnă, locul unde țarii au trasat hărți și au cucerit popoare timp de mulți ani, este acum un loc pașnic și plin de opere de artă. Este parte integrantă a Muzeului Ermitaj, unul din cei mai mari deținători de obiecte de artă din lume. Vai, dacă pereții Palatului de Iarnă ar putea vorbi, ce de istorii și clevetiri am putea auzi. De la amanții Ecaterinei cea Mare și până la Marea Revoluție din Octombrie, care a marcat Rusia pentru aproape un secol, iar ulterior avea să-și întindă aripile și asupra Europei de Est, cu tot cu Bucovina noastră.
Ermitajul găzduiește expoziții temporare și permanente cu opere de artă din toată lumea, unele cumpărate de țari, altele primite cadou, dar și piese unice și valoroase aduse în Rusia ca pradă de război.
Pentru a vedea ce oferă Ermitajul, și amintesc aici doar picturile lui Rembrandt, Tițian sau Caravaggio, o englezoaică a avut curiozitatea să facă un calcul matematic simplu. Un minut petrecut în fața fiecărui exponat din cele aproximativ 65.000 care sunt expuse înseamnă un an de zile, cu condiția să-ți petreci în Ermitaj 3 ore zilnic. Ca fapt divers, muzeul deține peste 2,7 milioane de exponate.
Grandoare și opulență marca Peterhof
De la fostul Palat de Iarnă, tranziția spre Palatul de Vară, cunoscut sub denumirea de Peterhof, se face firesc pe Neva. Vasul străbate o parte a Golfului Finic înainte de a acosta într-un loc care îți va rămâne în memorie pentru mult timp. Aleile care străjuiesc un canal care face legătura între Golful Finic al Mării Baltice și fântânile arteziene din fața clădirilor complexului îți dau senzația că te afli în mijlocul unui mic paradis. De sus, de la înălțimea terasei din fața clădirii principale, canalul pare o potecă de apă, una care te duce cu gândul la grandoarea perioadei imperiale.
Grădini superbe, flori, arbuști ornamentali și multă apă se găsesc la tot pasul pe întreaga suprafață de la Peterhof. Există și fântâni arteziene surpriză, deliciul copiilor, dar și al părinților puși pe șotii.
Dacea (casa de vacanță, de relaxare), locul unde Petru cel Mare trăgea beții crâncene împreună cu prietenii, se află undeva într-o laterală, pe marginea Golfului Finic. Practic, de acolo a început perioada de glorie a Rusiei țariste și istoria de 300 de ani a Romanovilor.
Palatul este o bijuterie în sine, opulența fiind cuvântul care descrie cel mai bine ceea ce se găsește în interior.
Dar, până să redevină ce a fost, Peterhoful a avut nevoie de zeci de ani în care a plâns și și-a lins rănile războiului. Câteva fotografii din 1945 arată cam cât de distrus era acest complex unic, singurul cu care se poate asemăna în Europa fiind la fel de celebrul Versailles, din Franța.
Locul de veci al țarilor și podurile mobile de pe Neva
Situată pe malul drept al Nevei, Fortăreața Petru și Pavel are o semnificație aparte pentru ruși. Aici, în Catedrala „Petru și Pavel” își dorm somnul de veci cei mai mulți dintre țarii Rusiei, în frunte cu Ecaterina cea Mare. Nu este doar un loc religios și unul care amintește de măreția conducătorilor ruși, ci și unul în care sunt evocate abuzurile acestora.
Închisoarea de aici a fost „gazdă” pentru cei care se împotriveau regimului, printre aceștia putând fi amintit și Maxim Gorki, celebrul scriitor rus.
De pe zidurile fortăreței se vede în toată splendoarea Palatul de Iarnă, dar și celebrele poduri ale Sankt Petersburgului. Pe timp de zi, acestea nu spun foarte multe. Imediat după căderea serii, a unui amurg prelungit în fapt în timpul nopților albe din iunie-iulie, podurile prind viață.
Luminate intens, se ridică pentru a face loc vaselor de dimensiuni mai mari să traverseze Neva. Este un spectacol pe care nu trebuie să-l ratezi la Sankt Petersburg, alături de miile de oameni care fac noaptea albă pe cheiurile Nevei.
Așa încât nu ezitați să strângeți bani albi la Suceava pentru nopți albe la Sankt Petersburg.
Două muzee: al figurilor de ceară și al vodcii
Sankt Petersburgul găzduiește și muzee mai mici, dar la fel de interesante. Muzeul Vodcii, unul care se regăsește în aproape toate marile orașe ale fostului URSS, te duce într-o incursiune în trecut, care străbate perioada țaristă, trece prin cea comunistă cu lipsurile binecunoscute și sfârșește în zilele noastre. Firește, o vizită aici se poate termina și cu o scurtă degustare.
Dacă în drum prin oraș întâlnești Muzeul Figurilor de Ceară, nu ezita să-i calci pragul. Vei da nas în nas cu Putin, dar și cu celebra poză de familie a Țarului Nicolae al II-lea înainte de a fi împușcați de bolșevici.
