Până zilele trecute mi se părea disproporționată cota oferită de anumite case de pariuri pentru evenimentul „mai multe cornere în repriza a doua”. Indiferent de meci, cota era umflățică, de la 1,8 la peste 1,9. De curiozitate, dar și cu oarecare intenție speculativă, că doar oameni suntem, pariuri punem, am început să urmăresc fenomenul. Părea că intuisem bine, așa mergeau lucrurile, în prima repriză echipele nu se aruncau în atac cu orice preț, că doar din atac ies cornerele, se juca metodic, era destulă vreme la dispoziție pentru orice. Asta până în etapa de la sfârșitul săptămânii trecute, când mi s-a confirmat că nu se poate căuta logică acolo unde nu e. Adică în fotbal.
Prima partidă în care s-a aruncat teoria peste bord a fost Real Zaragoza – Atletico Madrid. Început spumos, 8 cornere la pauză, scorul neschimbat. Era deja o provocare depășirea numărului de cornere în mitanul secund, dar jocul promitea. Ei bine, în 45 de minute s-au întâmplat de toate, s-a înscris, s-a ratat, s-a faultat (deci acordat lovituri libere), orice numai cornere nu! Abia în minutele de prelungire junele De Gea a respins un șut peste poartă, prilej de a se consemna unicul corner de după pauză!
Duminică, un joc din campionatul celor recunoscuți ca fiind robi ai tacticii, Seria A, părea a se înscrie perfect în teoria inițială. Lecce o conducea pe Juve cu 1-0 la pauză, bașca Buffon eliminat. Cornere? Unul singur. Părea floare la ureche să fie iureș după recreația de la vestiare. Când colo, s-a pus mingea la colț de tot atâtea ori de câte s-a pus la centru, exceptând lovitura de începere. Lecce și-a mai adăugat un gol la activ, iar la cornere s-a terminat 1-1! Dacă se juca la mălai, cu a sa regulă de aur, la trei cornere careu, mai înțelegeam, dar așa…
Noi, pariorii, ce concluzii am putea desprinde de aici? S-o excludem din start pe-aia cu „la muncă”. Găsim sau nu vreo fisură în rețeaua asta creată bookmakeri? Chiar dacă o găsim, pe-acolo nu curge, pică. Și oricum, nu pentru mult timp. Poate dacă ne-am concentra mai mult pe noroc…
