La coadă, după 26 de ani

Ieri, începând cu ora 15.45, m-am aliniat la coada care începea vizavi de Primăria Suceava și al cărei capăt se apropia binișor de Poliția Județeană, în speranța cumpărării numărului (convenit de autorități) de bilete per cap de codist, respectiv patru. O primă întrebare care mi se pare de bun-simț: dar dacă aș fi fost, să zicem, pocăit, și aș fi avut vreo șapte sau nouă copii în bătătură? Ar fi trebuit să mai țin pe lângă mine, în frigul naibii, încă vreo doi, trei dintre ei ca să mă încadrez în regula de patru? Oricum, pentru evitarea speculei, probabil e bine așa, că doar și la concertul Rolling Stones din 17 iulie 2007, tot câte patru puteai cumpăra… poate și fiindcă a avut loc tot pe stadion! La coada asta, ca să ne înțelegem, m-am strecurat cumva mai în față decât ar fi fost normal, respectiv lângă colega Adriana Dascălu-Bulină de la Intermedia și colegii de radio Sorin Avram și Cătălin Săcrieriu, care îmi ținuseră loc și mie, în amintirea vremurilor adolescenței, când cozile la butelii, lapte, carne și pastă de dinți chinezească se desfășurau cam tot așa, adică venea unul și „ținea rând” pentru alți vreo 14! Chestia tare e că după două ore și un sfert, cam pe când luam colțul, s-a auzit că mai sunt doar 300 de bilete, moment în care am început să ne agităm cu toții. Mai ales eu, care mă știu ghinionist în situații d-astea. Dar și colegii de presă, care mă știu și ei. Halucinant a fost faptul că mai toți cei din jur ne cunoșteau și nu conteneau a se mira că noi, mari scule din media, și mai ales eu, care am și grohăit pe stadion, la microfon, la meciul cu UTA, stăm ca tot omul la coadă. Chestia este de salutat, adică exceptând probabil câteva obligații, conducerea clubului a pus bilete exclusiv la vânzare normală, fără liste, tabele și vânzări prin dos. Asta seamănă a normalitate. Ba chiar mă simt obligat să vă anunț că Sorin Avram n-a pierdut nici un meci din acest tur, la fiecare din ele cumpărându-și bilet. Iar pentru ca lucrurile să rămână normale până la capăt, mai zic și că tot normal ar fi să batem Steaua, această echipă complet debusolată și care nu e în stare să bată acasă nici măcar o divizionară B din Elveția. Iar campionatele elvețiene, A și B deopotrivă, se zice că sunt mai slabe decât ale noastre.