Deasupra satului Ciumârna, mai exact la Dumbravnic, locuiește Constantin Moisa, renumit nu numai în sat, ci în întreaga zonă pentru meșteșugurile practicate. Este confecționer de unelte agricole, dar cântă și la diverse instrumente.
„M-am învățat să cânt din tinerețe. Fiind copil, umblam cu oile. Părinții mei țineau 50 – 60 de oi, eu eram cel mai mare dintre băieți și mă trimiteau pe mine. Și, ca să nu-mi fie urât, pentru că pe vremea aceea erau lupi, bunica mea spunea să cânt din fluieraș, pentru că lupul aude și nu se apropie de oi”. Cel mai bine cântă din fluieraș, din tilincă, dar și din vioară, fiind un membru fără de care nu se poate lipsi Grupul Folcloric „Gura Izvorului” din Vatra Moldoviței. Tot de la moș Costache, o parte din cei care activează în această formație au învățat tainele instrumentelor populare tradiționale.
Confecționează greble după metoda tradițională, dar și alte unelte pentru câmp
Constantin Moisa face greble din lemn de frasin, iar meșteșugul l-a învățat de la bunicul său, care făcea greble și toporiști, cozi de topor, cozi de țapină, chișițe și alte lucruri utile în gospodărie, fuse, furci, stative, chiar și războaie de țesut. Greblele le confecționează pe bază de comandă pentru locuitorii din sat și din satele vecine. Iarna taie frasinul care este tânăr, îl aduce acasă și îl pune în pod, unde îl ține cam un an de zile, ca să se usuce bine. După aceea începe să facă greble. Zona de munte fiind renumită pentru fân, oamenilor le trebuie greble care să reziste mai mult.
„O greblă din lemn ține mulți ani, chiar și zece, mai ales la cei care știu să adune fânul”, ne-a spus moș Costache. El a completat că în sat a mai fost un bătrân care confecționa greble, dar acum a rămas doar el. Face astfel de unelte pentru oameni din sat, din Vatra Moldoviței, Câmpulung Moldovenesc, Moldovița și Marginea.
Piatra ia forme perfecte cu scule făcute ca acum câteva sute de ani
Constantin Moisa este și un cunoscut cioplitor în piatră. În afară de șeminee din piatră, face temelii la casă, cruci la morminte, borduri, scări de acces. Sculele le face singur, le bagă în foc, le călește, nu merge la fierar niciodată. De la unealtă la produsul finit, el face totul singur.
„Piatra, în general granit, o iau de aici, din munte. O tai, îi dau forma, o șlefuiesc. Nimic nu pleacă de la mine până nu este perfect. Obiectele din piatră au rezistat mii de ani, ceea ce dovedește că pentru construcții este un material foarte bun. Pe lângă durabilitate, piatra oferă casei, crucii, și chiar șemineului un aspect aparte, la care se adaugă măiestria cioplitorului în piatră. Un obiect, o construcție din piatră are suflet, are sudoare transmisă de la cel ce a mânuit uneltele pentru a da o anumită formă pietrei”, ne-a spus Constantin Moisa.
Artiștii populari caută opincile de Ciumârna
Bătrânul este căutat și de reprezentanții ansamblurilor folclorice de renume pentru a le confecționa opinci pentru dansatori sau soliști. Moș Costache face într-o zi de iarnă patru perechi de opinci, producția realizată în această iarnă fiind de 60 de perechi și mai are încă multe comenzi. Meșteșugul l-a învățat de la bunicul său, iar de la bunică păstrează costumul popular pe care aceasta i l-a făcut când a împlinit 18 ani și pe care îl mai îmbracă la zile de sărbătoare.
„Cumpăr pielea de vacă sau de porc când e crudă, o întind pe pod, bătută la margini în cuie, să se usuce dreaptă. Când e uscată, tai postate cât opincile de late, dau părul jos. Cel mai lung procedeu este cel al dubirii pieilor, care durează șapte zile, pentru că altfel pielea nu se poate prelucra. Dacă am pregătit materialul, fac patru perechi pe zi. De făcut opinci mă ocup în timpul iernii, am timp de prelucrat pieile, de croit. Opincile sunt căutate mai ales de artiști. Eu am învățat să fac opincii de la bunicul meu. Țin foarte cald, au obiele de lână. Sunt toate tradiții vechi, care trebuie păstrate și transmise mai departe la generațiile viitoare”, a concluzionat Constantin Moisa.
