Pentru cine a cunoscut îndeaproape Chișinăul anilor 1990-2000, revederea prilejuiește plăcute surprize: n-aș spune că orașul chiar s-a „românizat”, dar, în mod cert, s-a mai europenizat. A dispărut sumedenia de firme și inscripții rusești, românește (pardon: „moldovinește”) se vorbește pretutindeni, circulația este înăbușitoare (sindrom european!), televiziunile oferă programe onorabile și titrează filmele rusești, au apărut magazine ale marilor firme de pretutindeni și, în general, a dispărut damful de orient sovietic detectabil de cum puneai piciorul pe peronul gării.
N-arată rău deloc capitala Republicii Moldova, agitată și ea de dispute politice (cândva) la modă. Zilele trecute s-a luat o hotărâre mult mai înțeleaptă decât cea adoptată de Parlamentul bucureștean și întru totul în spiritul recomandărilor europene: nu utopia numită comunism a fost condamnată, ci regimurile comuniste, ceea ce-i cu totul altceva… În acest început de septembrie, Chișinăul și-a îndreptat gândul către Eminescu, organizând primul Congres Mondial al Eminescologilor, fără a-l uita pe acad. Mihai Cimpoi, reputat eminescolog, aflat în preajma rotunjirii vârstei de 70 de ani.
N-au venit decât o parte dintre oaspeții de peste hotare, în schimb, mai toate provinciile românești și-au trimis reprezentanți, vreo 30 (!) sosind chiar… neinvitați. Basarabenii știu să-și arate prețuirea pentru valorile ce-i reprezintă în plan spiritual, asociind evenimentului aniversar în sine conotații ținând de afirmarea ființei naționale. Proporțiile manifestărilor organizate ad honorem Mihai Cimpoi am senzația că au fost depășite doar de cele din 1988, când Ion Druță împlinea 60 de ani. Cele de atunci au răsunat ca un strigăt al latinității și al românității moldave oprimate (că Druță avea s-o ia apoi pe coclauri, e altceva); cele de azi ar putea să marcheze trecerea într-o altă vârstă nu numai a sărbătoritului, ci și a culturii basarabene în general, eliberată de servituți și liberă să se afirme conform legilor propriei deveniri. Îndemnul „Hai la lupta cea mare!”, modificându-și oarecum ținta, își păstrează actualitatea – izbânda în plan cultural obținută și certificată politic se cuvine onorată și consolidată prin contribuții de marcă în domeniul exclusiv al creativității. Din acest punct de vedere, opera lui Mihai Cimpoi este exemplară și poate constitui oricând un reper.
Președintele Republicii, Nicolae Timofti, a ținut să rostească primul cuvânt omagial, însoțit de acordarea unei distincții îndelung căutate, fiindcă Mihai Cimpoi le cam are… pe toate cele ce figurează în repertoriul de ordine și medalii al Cancelariei Prezidențiale. Au urmat zeci (!) de omagii, prezentate de instituții, persoane, organizații, invitați din străinătate etc., etc. – cu două impardonabile excepții: Uniunea Scriitorilor, căreia Mihai Cimpoi i-a fost mai bine de două decenii președinte, și Ambasada României, care pare a fi uitat că, între altele, sărbătoritul este și membru de onoare al Academiei Române. De, și uitarea e scrisă-n legile omenești…
Dezbaterile eminescologilor, păstorite cu autoritate de acad. Eugen Simion, s-au desfășurat, din păcate, în săli pe cât de elegante, pe atât de neîncăpătoare – ceea ce atestă interesul pentru temele propuse atenției cercetătorilor, dar constituie și o atenționare a organizatorilor pentru edițiile viitoare. Au fost lansate mai multe zeci de cărți, printre care nu puține de evidentă valoare și importanță; între ele, albumul omagial „Destin întru cultură”, oferit de scriitorii ieșeni prin intermediul Editurii „Princeps Edit”. Să menționăm organizatorii primului Congres Mondial al Eminescologilor: Academia de Științe a Moldovei, Academia Română, Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu”, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Primăria municipiului Chișinău, Primăria municipiului Iași.
